Trust the Science
Considerată, cândva, science fiction, „știința longevității” a devenit acum un domeniu central de dezvoltare pentru cele mai ambițioase laboratoare și companii: reprogramarea celulară promite să redea celulelor tinerețea; inteligența artificială accelerează descoperirea de noi medicamente; alte lucruri de neînchipuit acum câțiva ani devin astăzi o realitate – cu ajutorul unor investiții de miliarde și apariției unor instituții de cercetare avansată.
Problema, spune revista online Longevity.Technology, este lipsa de încredere a populației în acest domeniu, în metodele și scopurile lui; este nevoie de „mai multă acceptare” din partea clinicilor și a societății, în general.
Potrivit unui sondaj, în 2013, mai mult de jumătate dintre americani ar fi refuzat tratamente de prelungire a vieții peste vârsta de 120 de ani, iar două treimi considerau că aceste „progrese” ar avea un efect negativ asupra societății. Lucrurile nu stau mai bine pentru mult-trăitori nici în 2024: un nou sondaj demonstrează că două treimi dintre adulții americani ar prefera o viață mai scurtă și sănătoasă uneia lungi și afectate de boli.
Promotorii domeniului se plâng că, deși „știința este promițătoare”, „publicul și autoritățile pun sub semnul întrebării siguranța” metodelor, dar și aspectele de „etică și echitate”.
Pentru a rezolva această problemă „de percepție”, Public Longevity Group (PLG) a decis să „reformuleze” subiectul în termeni care să aibă „rezonanța culturală” adecvată. Scop în care au creat o platformă (Cultural Intelligence Engine for Longevity) care „cartografiază modul în care domeniul este perceput de societate” pentru – printre altele – „a detecta riscurile reputaționale și noile oportunități” înainte ca publicul să apuce să le interpreteze greșit, cum face el.
Printre metodele pe care PLG vrea ca publicul să le înțeleagă „adecvat” se numără: o IA care face profilul sistemului imunitar pentru a „decodifica îmbătrânirea”; promovarea reproducerii târzii, pentru că „pubertatea și nașterea timpurii” par a fi factori de îmbătrânire; integrarea de componente artificiale în organism pentru a „îmbunătăți și chiar depăși nivelul normal al funcțiilor biologice”; crearea de înlocuitori artificiali pentru toate componentele organismului, de la sânge la organe etc. etc.
Complicând, poate, problema lipsei de încredere a publicului în mișcarea pentru longevitate este faptul că Bryan Johnson, supranumit „cel mai sănătos om de pe pământ” (situație în care a ajuns trăind o existență „perfect optimizată”, cuantificată și monitorizată, care nu i-ar permite să bea o bere cu amicii nici dacă i-ar avea) și-a transformat, mai nou, efortul „științific” într-o religie care se cheamă direct „Don’t die”: Nu muri și cu asta basta. Crezul central al religiei lui Johnson este că existența biologică este prioritatea absolută a vieții omenești, iar textul ei sacru constă într-un „Protocol”.
Sursele în text.