Un meniu complex

Politico ne-a ținut la curent, din zece în zece minute, aproape, cu ce mai decid sau nu liderii UE și statelor membre UE adunați la Bruxelles.

Un întreg șir de relatări privește efortul Comisiei Europene de a impune niște taxe în toate țările membre, care taxe ar urma să aducă 400 de miliarde de euro la bugetul UE – și să ia, se înțelege, aceeași sumă din buzunarele cetățenilor statelor membre UE.

Pasionantele evenimente au fost relatate în desfășurare, fiecare moment fiind marcat – ceea ce, având în vedere gigantica notă de plată care ne paște, e de înțeles, deși nu acesta este accentul pus de Politico. Publicația a găsit de cuviință să ne țină la curent și cu minutul la care liderii și-au spus „bună dimineața”, și cu ce au consumat la masa de prânz.

(Pentru fetișiștii din specia gastro: în sistemele digestive ale celor care ne decid soarta, s-au aflat/se mai află încă, preț de o perioadă cuprinsă între 24 și 72 de ore de la ingerare, următoarele (într-un inevitabil amestec, hélas): brânză burrata, roșii mici de mai multe feluri, cu un gel de busuioc; un file de vițel cu morcovi mici; un desert de rubarbă neclar din foarte multe puncte de vedere, numai unul dintre ele fiind „varietatea de texturi”.)

Acum, că am dat la o parte esențialul, să trecem la lucrurile mai puțin importante.

Pe la un zecișor (9:58, orele dimineții), mai bine de jumătate (19) dintre membrele UE au semnat o scrisoare în care cer accelerarea procesului de returnare a „migranților eșuați” în centre specializate din țări terțe. Nu știu în ce constă „eșuarea” și ce criterii complexe ne trebuie ca să ne dăm seama de ea, dar scrisoarea vine după ce, în Parlamentul European, 418 europarlamentari „de dreapta” au aplaudat minute în șir, în contra a 218 colegi (nu zice că ar fi fost „de stânga”, deci trebuie să deducem că erau obiectiv interesați exclusiv de valori), adoptarea unei decizii prin care statele membre UE au voie să înființeze centre pentru imigranți în țări terțe. Ce înțeleg eu, minte puțină, este că UE are politica de a primi imigranți pe teritoriile care aparțin țărilor membre, după care țările membre, dacă au bani și posibilități, pot să-i trimită afară.

Imediat după, Letonia, prin prim-ministrul său, a cerut, practic, mai mulți bani de la bugetul UE, pentru că are graniță cu Rusia, precum și un acces mai bun la fondurile pentru competitivitate. S-a decis amânarea discuțiilor pe acest aspect.

Din aceeași zonă a Europei, câteva minute după ce pretențiile Letoniei au fost puse spre coadă, Estonia l-a atacat pe președintele Consiliului European, Antonio Costa, că de ce vorbește cu rușii (mă, rog, cu niște ruși). Președintele Franței și cancelarul german au îmbrățișat aceeași poziție. Partea asta am acoperit-o deja în „pastila” de ieri. În caz că v-a scăpat, nu există nicio concluzie.

Revenind la bugetul UE: Suedia zice că cifrele – 2 trilioane de euro – sunt „pur și simplu inacceptabile”; costurile sunt prea mari. La fel și cancelarul Friedrich Merz, care a spus: „Trebuie să discutăm dimensiunile acestui buget… Cifrele trebuie să scadă și trebuie să vorbim despre veniturile Uniunii Europene, pentru că nu putem cheltui mai mult decât avem”. La fel și cancelarul Austriei, care a spus: „Mai mulți bani nu înseamnă în mod automat o Europă mai puternică”.

Chiar înainte de pauza de prânz, s-a discutat un pic despre China, în sensul că ambiția UE de a o pedepsi pe aceasta necumpărând cipuri chinezești ieftine nu pare foarte fezabilă. Aici nu e foarte clar ce vor face, dar Spania, care are relații bune cu China, n-are nicio intenție să și le strice.

În primele stadii ale digestiei meniului mai sus descris, liderii au trecut la discutarea creditelor de carbon (din sistemul Emmission Trading System generat de la Bruxelles), ideea generală care se desprinde fiind aceea că UE ar trebuie să reevalueze situația, pentru că nu sunt bani pentru așa ceva.

Punct la care a intervenit doamna președintă a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care le-a zis participanților, în esență, că dacă nu acceptă taxele UE, o să le pară rău. Dacă nu se acceptă taxele cerute de dânsa, atunci bugetul administrat de Bruxelles ar fi mai mic cu 40%. Exact. Abordare pe care un diplomat UE prezent a calificat-o ca „absurdă”, deși este foarte corectă: dacă nu ia banii de la cetățenii statelor membre, UE nu are buget.

Propunerea pentru acest nou „pachet de taxe” nu este încă gata; ar trebui prezentată hăt, în octombrie, să trăim noi până atunci. Tot în octombrie – și în decembrie – vor mai discuta și despre imigrație. După care s-a făcut seară și s-au dus să mănânce.

Sursa în text.