Un triumf tragic

Adoptarea tot mai accelerată a inteligenței artificiale amenință să distrugă capitalismul (ba chiar și democrația), a declarat Jay Collins, vice-președintele băncii Citi, într-un interviu acordat Business Insider.

Pentru moment, „Primul val [de concedieri cauzate de IA] sunt slujbele cognitive. Angajații din birouri, nu cei care fac muncă fizică. Afectați sunt tinerii absolvenți de facultăți care credeau că diploma aia înseamnă totul. Acei absolvenți care-și spuneau: Dacă știu să programez, sunt salvat. Loviți sunt cei din software, din finanțe, media, consultanții, contabilii, avocații.”

Șeful Palantir, Alex Karp, anunța, acum câteva zile, că singurele categorii de persoane care au un viitor profesional în epoca inteligenței artificiale sunt:

(1) meseriașii: mai exact, cei necesari la construcția de centre de date – electricieni, instalatori – nu și cizmarii sau remaieuzele, de exemplu; și

(2) persoanele „neurodivergente”: cum ar fi, însăși coincidența face, Karp, care are dislexie, dar și, potrivit explicațiilor date de revista Fortune, persoanele cu autism sau ADHD. De ce asemenea cerințe atât de particulare pentru un viitor dominat de IA? – ar putea întreba cineva care n-a vorbit în viața lui cu un robot. În opinia obiectivă a lui Karp, „neurodivergenții” gândesc diferit, își asumă riscuri și sunt „mai artistici, privesc lucrurile dintr-o direcție diferită, sunt capabili să construiască ceva unic”.

Acestea fiind principiile directoare, ce vedem în piața muncii din SUA sunt, în acest moment, concedieri masive la nivelul muncilor de birou. Gizmodo relatează că marea majoritate a președinților de companii americane adoptă bucuros IA – apoi fac restructurări importante în numele „eficienței”. Potrivit Fortune, trendul este tot mai accentuat: acționarii bat din picior ca administratorii să îmbrățișeze cât mai rapid și mai plenar roboții – și să dea oamenii afară, pentru a reduce costurile de personal.

Valul afectează chiar și președinți și directori generali de mari companii, care – oare unde nu știu să repare o priză sau o chiuvetă și nu au făcut încă reconversia profesională pentru neurodivergență – părăsesc funcțiile; în cazul lor, este vorba mai ales de demisii (adesea la presiunea acționariatului), însoțite de pachete de adio de milioane de dolari.

Cel mai recent caz înregistrat este cel al lui James Quincey, CEO al companiei Coca-Cola din 2017, care a demisionat pentru că, potrivit propriilor declarații, nu crede că el este persoana potrivită să conducă destinele companiei într-un viitor dominat de IA – deși, înainte de a se retrage, a dat afară peste 1.200 de angajați. Dar, în cele numai trei luni care au trecut de la începutul acestui an, companii mari precum Walmart, Adobe, Disney, Lululemon și Target, și-au schimbat directorii generali – după un record de 168 de schimbări de CEO la companiile din S&P 1500 înregistrat anul trecut.

Potrivit unei relatări din Wall Street Journal, însuși Mark Zuckerberg, care, de vreo doi ani încoace, dă afară personal pe bandă rulantă – creează acum un agent personal IA care să ia decizii executive. Ceea ce naște întrebarea și, pe alocuri, chiar speranța că Zuckerberg se va da el însuși pe sine afară, după dezastrul numit Metaverse – intrat în Big Crunch la începutul acestui an, deși atinsese un număr de circa șapte utilizatori fideli. E prematur de spus dacă această manevră de doppelgänger la nivelul lui Zuckerberg confirmă sau contrazice predicțiile neurodivergente ale lui Karp.

Collins explică: „Sunt patru faze în acest progres al IA. Întâi este această anticipare a IA generativă; știam de ceva timp că va veni, și a lovit. Acesta este primul val IA.

Etapa următoare, în care suntem acum, sunt agenții IA. E ca și cum ai trece de la analiză și cercetare la a face lucruri; un agent poate acționa. Apoi vine IA fizică… și-atunci te întrebi ce se va întâmpla în industriile producătoare, când introduci robotica IA la scară mare.

Iar ultima fază, evident, este cea care amenință cel mai mult capitalismul: IA superinteligentă.”

Când adoptarea IA va lovi stratul angajaților în producție, continuă Collins, se va pune problema venitului de bază universal: „Cred că e clar că toată lumea urăște venitul de bază universal. Și stânga, și dreapta politică…. E ușor să-l detești. Are faze; are nuanțe. Dar cei mai deștepți gânditori spun – asta încă de la lansarea acestui concept – că venitul de bază universal este soluția necesară.

Așa că, din punctul meu de vedere, trebuie să ne adunăm, să ne gândim, să vedem cum abordăm, pentru ca soluțiile să nu ducă la un sfârșit tragic al capitalismului și, poate, al democrației. Nu vreau să prezic cât va fi de rapid, dar, la un moment dat, aceste perturbări trebuie să aibă o soluție.

În urechile dreptei politice, mecansimele de răspuns sună foarte tare a socialism. Nu mai sunt locuri de muncă, așa că, practic, ajungi să dai un venit de bază universal. Prima problemă, pentru cineva de dreapta, este fiscalitatea: nu ne permitem așa ceva, la nivel fiscal.

Dar a doua întrebare este: ce se va întâmpla atunci cu structura de încurajare a spiritului antreprenorial care a făcut din capitalism un atât de mare succes? Dacă le dai oamenilor venitul universal, care omoară orice spirit de inițiativă, atunci, practic, distrugi exact acel lucru care ne-a adus în acest punct.”

Collins avertizează că, dacă nu se iau măsuri, IA va duce la instaurarea unui „capitalism-autoritarist”.

Și-atunci, de ce merg mai departe? Collins: „Cei mai deștepți oameni din tehnologie cu care am vorbit – lideri în Tech, în IA, în robotică – spun, cei mai mulți dintre ei, că ar încetini lucrurile dacă ar putea, pentru că nu suntem pregătiți. Zbiară că nu suntem pregătiți. Și văd și ei că nu am testat până acum nicio metodă despre cum să ne adaptăm la așa ceva.

De ce spun ei că nu putem încetini? Din cauza Chinei; așa spun ei. Spun că nu pot din cauza componentei geostrategice.”

Altfel spus, dacă oamenii nu-i putem salva, și nici democrația, măcar capitalismul să-l salvăm, fie el și unul totalitarist – în cursa cu China.

Sursele în text.