Vânarea de vânt

Europa a băgat 1 trilion de euro în înverzire, dar tot dependentă de energia din import a rămas – spune un titlu din Euractiv. Iar războiul din Iran a expus acest crud adevăr.

„Timp de generații, Europa și-a spus sieși aceeași poveste încurajatoare: că eolienele și panourile solare vor face ceea ce geologia n-a reușit niciodată: va elibera continentul de dependența lui de energie din străinătate. Premisă care este acum din nou supusă la test de șocul pe care îl creează războiul din Iran: prețuri enorme la petrol și gaz, sugrumarea liniilor de aprovizionare. Uniunea Europeană intră în această cea mai recentă contracție energetică cu, practic, același nivel de dependență de importuri pe care îl avea și la începutul secolului”.

În 2004, UE își importa circa 60% din necesarul de energie; astăzi, după două decenii de cheltuieli uriașe (sute de miliarde bătând spre trilion) și discursuri politice obsesive despre energia verde, importurile se ridică tot pe la 60%.

Eșecul, spune analiza, nu este unul tehnologic. Europa și-a construit o bază importantă de energie regenerabilă; circa jumătate din producția actuală vine din astfel de surse, în timp ce cărbunele a fost dat la o parte. Problema este, mai degrabă, una structurală: procesul de construire a sursei de energie regenerabilă a mers mult mai repede decât cel de electrificare a economiei.

Astfel că marea majoritate a consumatorilor europeni sunt situați în afara rețelei electrice: automobilele tot cu benzină merg; casele tot cu gaz se încălzesc; industria tot cu petrol funcționează. (Chiar și în cele mai optimiste scenarii climatice, electrificarea economiei europene ar atinge un 50% în deceniul 2040-2050.) Cu urmarea că, deși energia din surse regenerabile s-a dezvoltat și consumul total a scăzut cu circa 10%, bugetele de petrol și gaz ale Europei au rămas unde erau.

Mai grav, în criza actuală, este că, în paralel, Europa și-a demantelat infrastructura de producție de combustibili fosili. Producția de gaz a scăzut la circa o treime față de 1996, cea de petrol la o treime față de 2004 – cifre care reflectă și epuizarea resurselor continentului, dar și deciziile politice luate.

Acum, criza creată de războiul din Iran face ca aceste probleme să se acutizeze. Dar răspunsul guvernelor este unul familiar: se încăpățânează pe proiecte regenerabile (mai multe eoliene, mai multe panouri solare), încercând să navigheze criza cu măsuri de moment (reduceri de taxe, plafonarea prețurilor).

Este o abordare care poate aduce beneficii politice – printre adepții energiei verzi – dar care nu rezolvă nici problema necesarului de consum, și nici pe cea a dependenței de importuri. Europa nu își va putea realiza dezideratul de independență energetică decât dacă schimbă macazul și, în loc să insiste pe construcția de instalații de producție de energie regenerabilă, va trece la transformarea tipului de consum – care va necesita investiții majore și, cel puțin pe termen mediu, reluarea producției de combustibili fosili, spune analiza Euractiv.

Sursa în text.