Aflăm din Brussels Signal că administrația Trump promovează candidatura fostului prim-ministru al Ungariei Viktor Orbán la funcția de secretar general al Națiunilor Unite.
Ipoteza unei astfel de candidaturi se vehiculează încă din primăvară, cu comentariul că Orbán nu voia să intre în cursă dacă nu era sigur că o câștigă. Or, susține The Wall Street Journal pe baza declarațiilor unor surse familiarizate cu subiectul, Orbán ar fi acum susținut nu doar de SUA, ci și de China și Rusia.
Candidatura nu a fost încă anunțată oficial; Rusia și China nu au comentat știrea; iar sursele spun că SUA își va declara formal susținerea după alegerile din noiembrie.
Pe de altă parte, numirea unui nou candidat nu este surprinzătoare. Mandatul lui António Guterres, actualul secretar general, expiră la 31 decembrie, dar – așa cum relata recent Tomorrow’s Affairs – niciunul dintre cei șapte candidați rămași actualmente în cursă nu întrunește susținerea necesară din partea membrilor permanenți ale Consiliului de Securitate (SUA, Rusia, China, Marea Britanie și Franța).
Deși procedurile de vot sunt secrete, este un fapt cunoscut că niciunul dintre candidații existenți nu este răspunde pretențiilor administrației Trump, care dorește o reformă radicală a ONU, avertizând că, dacă lucrurile continuă pe aceeași linie, SUA se va retrage din organizație.
Deși timpul rămas pentru alegeri este foarte scurt, atât ambasadorul SUA la ONU (Mike Waltz), cât și cel al Rusiei (Vasili Nebenzia), și-au exprimat încrederea că se va ajunge în timp util la o numire și au lăsat deschisă posibilitatea înregistrării de noi candidați. Acest nou candidat, aflăm acum, ar putea fi Viktor Orbán – care, dacă relatările sunt corecte, ar întruni votul a trei din cele cinci membre permanente ale Consiliului de Securitate (SUA, Rusia, China).
La aceste trei voturi s-ar adăuga susținerea majorității celor zece țări membre prin rotație; potrivit unui oficial al Departamentului american de stat, Orbán ar putea obține cu ușurință cinci sau chiar șapte voturi în acest segment.
Celelalte două membre permanente – Marea Britanie și Franța – nu s-au pronunțat încă pe subiect, dar, comentează Brussels Signal, numirea lui Orbán ar fi o palmă pentru Bruxelles, care s-a confruntat timp de un deceniu cu opoziția lui Orbán la diverse politici UE – de la imigrație și LGBT la finanțarea războiului din Ucraina.
Marea Britanie și Franța ar putea bloca numirea lui Orbán prin veto; potrivit procedurii, candidatul pe care Consiliul de Securitate îl recomandă pentru alegere Adunării Generale ONU trebuie să nu fie blocat prin veto de vreuna din cele cinci membre permanente.
Este de așteptat ca, după ce candidatura Orbán ar fi făcută publică, să urmeze critici. De exemplu, faptul că, potrivit tradiției, funcția de secretar general revine prin rotație diverselor regiuni, iar, acum, ar fi rândul Americii Latine. În replică, se poate susține că Viktor Orbán ar fi primul est-european care ar ocupa această funcție.
În același timp, există presiunea ca următorul secretar general să fie o femeie – prima femeie la cârma ONU. Waltz a comentat: „Înțelegem că se dorește rotația pe regiuni. Sigur că, dacă cel mai bun candidat va fi o femeie, vom saluta acest lucru – dar lucrul de care avem în realitate nevoie este atât: cel mai bun candidat”.
În fine, la apariția primelor zvonuri că Orbán ar putea fi interesat de o astfel de candidatură, în luna mai a acestui an, presa adversă politic a speculat că fostul prim-ministru urmărește să profite de imunitatea conferită de funcția de secretar general ONU pentru a se pune la adăpost de anchetele de corupție lansate împotriva lui de noul guvern maghiar.
Eventuala candidatură a lui Orbán, mai ales dacă este, într-adevăr, susținută colectiv de SUA, China și Rusia, ar putea pune capăt impasului, mai ales în condițiile în care SUA amenință cu retragerea dacă nu reușește o numire adecvată.
Sau, dimpotrivă, ar putea adânci fracturile deja extrem de vizibile între membrele permanente occidentale ale Consiliul de Securitate. Așa cum a reflectat pe larg presa internațională, cea de-a 81-a Adunare Generală ONU din septembrie a fost scena unor poziții aparent ireconciliabile între, pe de o parte, Franța și Marea Britanie (care au susținut că ONU trebuie să-și continue agenda globalist-liberală a „ordinii bazate pe reguli”, criticând, în același timp, Rusia) și SUA, pe de altă parte, care a criticat tocmai activitățile ONU din ultimii ani, acuzând organizația că a deviat grav de la mandatul ei, intervenind nepermis în suveranitatea statelor.
Sursele în text.
