Întrebându-se, ca atâția alții, ce se ascunde în spatele acestei bruște „crize de securitate” legate de inteligența artificială, care a împărțit lumea în tabere pro și contra „reglementare”, Kit Knigthly își expune, în Off Guardian, „cel mai pesimist scenariu”. Traduc mai jos textul integral.
*
Reglementarea IA – Un potențial cel mai pesimist scenariu
Kit Knightly, 23 septembrie 2026
„Au trecut deja câteva săptămâni de când a fost lansată noua narațiune globală menit să inducă teamă: «Inteligența Artificială scăpată de sub control ne va ucide pe toți».
Problema a fost enunțată, reacția a fost regizată, iar noi ne îndreptăm spre «soluție», care va consta, inevitabil, într-o formă sau alta de «reglementare».
Ce ar presupune această «reglementare» nu știm; s-a păstrat în mod deliberat ambiguitatea. Lucru care îmi sugerează una dintre următoarele două variante: (1) fie nu știu încă exact ce vor face și își lasă opțiunile deschise; (2) fie știu că măsura va fi atât de nepopulară, încât nu își permit încă să o declare public.
S-ar putea să primim câteva indicii – sau poate mai mult decât simple indicii – având în vedere că Adunarea Generală a ONU a început ieri, iar spre sfârșitul săptămânii va avea loc o întâlnire la nivel înalt între Xi Jinping (China) și Donald Trump.”
[Adunarea ONU nu a adus clarificări pe subiect. Așa cum era de așteptat, președintele Trump a semnalat că nu va accepta reglementarea multinațională a domeniului, iar secretarul general ONU, Antonio Guterres, a insistat că ea este imperativă. Nici summit-ul Trump-Xi nu a comunicat vreo concluzie majoră privind IA.]
„Putem fi însă destul de siguri că orice anunț sau propunere din această săptămână va reprezenta doar începutul unui proces care, cel mai probabil, se va întinde pe termen lung. Am văzut deja acest lucru în cazul reglementării rețelelor de socializare și a internetului în general. O legislație stratificată, care creează un mozaic global al tiraniei – acesta este modelul; totuși, având în vedere eforturile evidente depuse pentru a promova acest scenariu al «IA periculoase», mă aștept ca lucrurile să avanseze ceva mai rapid decât în cazul legilor privind verificarea vârstei pe rețelele de socializare, de exemplu.
Am văzut mulți oameni sugerând că totul se va reduce la asigurarea unui monopol pentru giganții consacrați din domeniul IA; deși acesta ar putea fi un factor, nu cred că este singurul obiectiv care ar justifica eforturile la acest stadiu. A organiza o sincronizare mediatică la nivel global nu este nici simplu, nici ieftin, iar ce vedem acum este cea mai amplă acțiune de acest gen de la Covid încoace, ceea ce sugerează că agenda nu se limitează la o simplă evoluție a prețurilor acțiunilor.
În ceea ce privește detaliile concrete – adică prevederile exacte ale unor eventuale noi reglementări – am mai lucrat la propriile mele idei și am vrut să împărtășesc cu voi această presupunere îndrăzneață.
La ce ne-am putea aștepta din partea unei legislații «anti-IA»?
În primul rând – și cel mai evident – IA nu va mai fi gratuită. Nu va mai exista acces gratuit la IA generativă și, probabil, nici acces anonim la aceasta. Este foarte posibil ca, pe viitor, utilizarea IA să implice plata unei taxe și/sau verificarea identității.
Aproape sigur, se va institui un sistem prin care solicitările (prompt-urile) vor fi înregistrate și scanate, iar cele considerate «potențial dăunătoare» vor fi transmise autorităților guvernamentale. Dacă obiectezi, ți sa va servi relica șablon:«Dar ce creezi tu cu IA, de ți-e așa de rușine să afle și alții?».
Vor adăuga prevederi referitoare la utilizarea IA pentru crearea de «materiale privind abuzul sexual asupra copiilor», conținut misogin sau rasist, propagarea «discursului instigator la ură» sau a «violenței digitale» – ori orice alți termeni la modă de care au nevoie pentru a-și justifica măsurile și a-și atrage de partea lor și istericii de stânga, și pe cei de dreapta. De fapt, au început deja să facă acest lucru. Și încă intens. Un raport al Națiunilor Unite [25 decembrie 2025] spune:
«IA și anonimatul online alimentează o creștere a violenței digitale împotriva femeilor».
În al doilea rând, nu va mai exista conceptul de «open source» (sursă deschisă). Dacă vei crea un model, va trebui să-l înregistrezi la autoritățile statului, să plătești o taxă de înregistrare și să accepți inspecția unor «experți» care îl vor bloca dacă nu este considerat sigur. Există deja un precedent în acest sens: proiectul de lege privind licențierea rețelelor de socializare (Social Media Licensing Bill), aflat în prezent în dezbatere în Parlamentul Regatului Unit, care impune oricui administrează o platformă de socializare să dețină o licență de operare.
Dintr-o singură lovitură, aceste două măsuri ar consolida monopolul giganților din domeniul IA, ar pune capăt modelelor IA dezvoltate intern sau celor open-source și ar paraliza micile afaceri independente care se bazează tot mai mult pe IA generativă pentru a reduce timpul de lucru necesar unor sarcini simple, precum editarea, verificarea codului sau generarea de imagini.
În al treilea rând, ni se va spune că trebuie să ne protejăm împotriva unor «agenți IA scăpați de sub control» care se dau drept oameni – așadar, gata cu utilizarea anonimă a internetului. Dacă vei dori să-ți deschizi un cont – pentru orice serviciu și oriunde – va trebui să prezinți o «dovadă a identității umane».
Acesta este, de asemenea, un subiect intens discutat în ultimele luni. Revista Noema scria recent:
«Avem nevoie de o modalitate de a dovedi statutul de persoană în mediul online – numărul tot mai mare de agenți AI care circulă pe internet ne va obliga, în cele din urmă, să verificăm ceea ce vechiul web presupunea, în mare parte, de la sine: că există o persoană responsabilă din punct de vedere moral și juridic undeva în acest lanț».
«Dovada statutului de persoană» în format digital (pe care probabil o vor promova cu un logo vesel și un acronim simpatic, precum „POPI” – de la «proof of personhood and identity») va fi obligatorie pentru a-ți deschide cont pe rețelele de socializare, a efectua plăți online, a cumpăra servicii de găzduire… practic, pentru orice. Mici personaje animate «Popi» te vor învăța cum să folosești noua ta dovadă a statutului de persoană pentru a-ți face o programare medicală sau pentru a-ți plăti taxele, protejându-ți în același timp copiii de riscul de a fi uciși de Skynet.
Vor spune: «Inteligențele artificiale scăpate de sub control se ascund în spatele activităților online anonime». Astfel că: «Dovada umanității este un preț mic de plătit pentru a preveni apocalipsa».
Tocmai de aceea, scenariul privind «IA scăpată de sub control» a avut grijă să includă relatări despre inteligențe artificiale care se dau drept oameni.
Probabil că vor lua în vizor fiecare colț al lumii digitale – fie el și doar parțial nesupravegheat – și vor scoate la iveală constant noi «dezvăluiri» despre agenți AI care se ascund în spatele unor VPN-uri sau utilizează criptomonede, totul pentru a pune capăt anonimatului și în aceste zone.
Niciuna dintre aceste presupuneri nu este exagerată sau fantezistă. Este ca și cum ai prezice că un om se va izbi de sol după ce l-ai văzut căzând de pe o scară. De fapt, suntem deja în acest punct.
Dar asta fie, oare, totul?
Având în vedere nivelul de isterie creat, este foarte posibil ca aceste măsuri să fie doar începutul. S-ar putea să ajungem într-o situație mult mai gravă și mai sumbră.
Un viitor «post-internet», poate? Sau, cel puțin, un viitor de după «internetul așa cum îl cunoaștem și îl înțelegem». Un viitor în care utilizarea internetului și resursele de calcul pentru IA sunt limitate de lățimea de bandă, transformate în active de tip token sau chiar raționalizate.
Povestea ar fi destul de simplă: «Traficul digital excesiv și utilizarea inteligenței artificiale dăunează planetei și riscă să provoace o apocalipsă legată de IA, așa că trebuie să ne schimbăm modul în care folosim internetul».
Dacă suntem prea sceptici cu privire la un astfel de demers, să ne amintim că multe dintre elementele necesare pentru a construi această ficțiune sunt deja prezente.
În primul rând, s-a inoculat în mintea multor oameni ideea – prin propagandă repetată și, sincer vorbind, prin statistici forțate – că centrele de date, toate fără excepție, sunt în mod uniform și iremediabil dăunătoare. Consumă prea multă apă. Consumă prea multă energie electrică. Eliberează substanțe chimice persistente («forever chemicals»). Accelerează schimbările climatice. Toate acestea sunt afirmații deja vehiculate, cu grade foarte variabile de acuratețe.
Motivul din spatele acestei campanii de propagandă nu a fost niciodată pe deplin evident, dar poate că acum începe să devină clar. La urma urmei, odată stabilit că toate centrele de date – indiferent de locație sau scopul utilizării – sunt dăunătoare, nu ar fi un pas uriaș până la concluzia că «a sosit momentul să ne reducem dependența de ele».
Asta ar însemna campanii de propagandă menite să reducă utilizarea internetului la nivel mondial – sau, mai exact, utilizarea internetului de către oamenii obișnuiți. Iar, dacă nu reducerea consumului, cel puțin scumpirea serviciilor. «Era datelor nelimitate a apus», ar putea spune presa, «iar oamenii trebuie să se adapteze la prețuri mai realiste pentru accesul la internet».
Alte articole vor deplânge faptul că am devenit o societate «răsfățată», în care totul este ușor accesibil printr-o simplă apăsare de buton, și vor susține că un astfel de sistem nu a fost niciodată «sustenabil». Se va încuraja dezbinarea între generații, la fel cum resentimentele față de generația «baby boomer» [persoane născute între 1946 și 1964] au fost cultivate atât de profund și de irațional.
Evident – vor spune ei – o anumită doză de utilizare a internetului este indispensabilă pentru funcționarea lumii: serviciile de urgență, sistemul medical, armata, controlul traficului aerian, evidențele fiscale și alte instituții guvernamentale. Toate acestea vor fi considerate necesare și etichetate oficial, în limbaj corporatist, drept SBDC – «comunicare digitală de bază pentru societate» (sau ceva similar). Este posibil ca aceste servicii să beneficieze de centre de date dedicate – ceea ce ei vor numi «infrastructură digitală esențială».
Totuși, o proporție uriașă din utilizarea centrelor de date se datorează, desigur, a ceea ce ei vor numi «trafic de internet neesențial» sau o sintagmă similară. Adică postările pe rețelele de socializare, vizionarea de conținut pe Netflix, cumpărături online, jocuri multiplayer… genul acesta de activități. De fapt, orice activitate are omul obișnuit pe internet.
Traficul tău de internet «neesențial» ar putea deveni un contor asociat identității tale digitale (ups, scuze, «dovada identității personale») – la fel ca evidența vaccinării sau amprenta de carbon. Probabil o vor numi chiar „amprentă digitală de carbon” în articole explicative absurde.
Publicații precum Vox sau Salon vor publica liste de tipul «Top 10 moduri prin care îți poți reduce consumul de date din centrele de date», în timp ce The Guardian va scoate la înaintare o absolventă de științe umaniste cu ochelari și tunsoare bob, pe nume Chloe, care va descrie în amănunte plictisitoare cum i s-a îmbunătățit viața de când nu mai trăiește în mediul online. De genul: «Faptul că am făcut cumpărături în magazin, în loc să comand alimente online, m-a ajutat să mă reconectez cu cartierul meu și cu mine însămi». Sau: «Vizionarea unor DVD-uri vechi împreună cu copiii, pentru a ne reduce amprenta de internet, m-a învățat să apreciez lucrurile mărunte».
Prețul serviciilor de streaming va crește sau timpul de vizionare îți va fi limitat – la început, probabil ți se va permite să alegi varianta preferată. De asemenea, vor crește costurile pentru serviciile de internet și date «nelimitate», fiind preferate limitările de lățime de bandă «prietenoase cu centrele de date».
Aceste limitări nu se vor aplica încărcărilor de date provenite de la dispozitivele cu GPS, de la monitoarele inteligente pentru calitatea aerului sau de la contoarele inteligente de apă și energie, deoarece aceste date vor fi clasificate drept ICMD – «date importante pentru monitorizarea climei».
Dintr-odată, vei fi încurajat să cumperi din nou suporturi fizice, pe motiv că sunt mai fiabile, și să faci cumpărături local, în loc să apelezi la mediul online, pentru a susține micile afaceri. Iar această strategie de marketing va funcționa, deoarece, în mare parte, este adevărată.
Totuși, să nu crezi că nu va exista și un dar… De exemplu, noile suporturi fizice vor purta pe ambalaj o nouă etichetă ecologică, DCN – «neutru față de centrele de date» (data centre neutral); această mică adăugire va duce la o creștere exponențială a prețurilor, dar, desigur, va fi un preț mic de plătit pentru a preveni apocalipsa.
Ah, și «noua» generație de playere pentru suporturi fizice nu va fi compatibilă cu DVD-urile sau discurile Blu-ray pe care le deții deja; așadar, va trebui să cumperi totul din nou, la noile prețuri umflate, iar disponibilitatea va fi strict limitată la filme și muzică ce nu ofensează sensibilitățile actuale.
Desigur, îți dai seama că nimic din toate acestea nu va avea, în realitate, legătură cu evitarea vreunei apocalipse. Va fi vorba despre compartimentare. Despre întreruperea canalelor de comunicare.
Administrarea site-urilor pentru afaceri mici sau a celor personale va deveni, în general, mai costisitoare, pe măsură ce furnizorilor de găzduire li se va aplica o «taxă pentru centrele de date». La fel ca «taxa pe zahăr» aplicată băuturilor carbogazoase și gustărilor în Marea Britanie, această taxă va fi plătită, teoretic, de furnizorii de găzduire, dar costul va fi transferat către clienți prin prețuri mai mari.
Marile corporații își vor permite cu ușurință aceste majorări, însă site-urile independente mai mici vor resimți din plin impactul financiar. Va fi mai ieftin să apelezi la revânzători corporativi pentru găzduire partajată, dar, în acest caz, va trebui să accepți clauze prin care te angajezi să nu publici «dezinformări» și, din nou, să faci dovada că ești o persoană reală.
Dacă administrezi un site web, taxa pentru utilizarea centrului de date va fi de 0,04 pentru fiecare vizitator local, dar de 0,10 pentru fiecare vizitator internațional – întrucât transmiterea datelor la distanță necesită o putere de calcul mai mare. Vei putea obține reduceri ale costurilor de găzduire dacă utilizezi un server cu acces «doar local», disponibil exclusiv pentru rezidenții din țara, regiunea sau blocul tău (de exemplu, UE) etc.
Ni se va spune că traducerea automată implică o utilizare intensivă a inteligenței artificiale. Prin urmare, va deveni tot mai rentabil să publici conținut exclusiv în limba maternă.
Nu va conta dacă oricare dintre aceste lucruri este adevărat sau nu; pur și simplu le vor spune, așa cum fac de obicei.
Pe rețelele de socializare, cu cât ai mai mulți urmăritori, cu atât consumi mai multe date; așadar, după un anumit punct, va trebui fie să plătești pentru a-ți menține urmăritorii, fie să plătești per postare pentru a te asigura că aceștia o pot vedea. Desigur, aceste limitări nu se vor aplica instituțiilor media tradiționale, precum BBC, CNN sau altele de acest gen. Acestea vor fi exceptate, întrucât fac parte din «rețeaua esențială de distribuție a informațiilor».
Și, în tot acest timp, teama de o «inteligență artificială scăpată de sub control» va persista, fiind invocată ori de câte ori va fi convenabil. O pandemie digitală care, la fel ca în cazul Covid, poate fi declanșată sau oprită instantaneu prin intermediul versiunii digitale a «protocoalelor de testare».
Mecanismele de oprire de urgență și «barierele digitale de izolare» – instalate, chipurile, pentru a izola agenții IA «rebeli» – vor permite izolarea rapidă a oricăror opinii antisistem sau informații care reușesc să ajungă la un public, indiferent de mărimea acestuia.
Un canal independent de știri de pe YouTube înregistrează un număr mare de vizualizări? Vai, a fost raportat ca fiind generat de AI și a fost suspendat până la finalizarea investigației!
Un site media alternativ atrage multe vizualizări? Vai, serverul pe care este găzduit a fost compromis de AI și trebuie izolat temporar!
Din nou, e evident că niciun cuvânt din toate astea nu trebuie să fie neapărat adevărat. Pur și simplu așa vor spune. Vor spune și asta așa cum spun orice, zi de zi.
Iar partea cea mai absurdă este că nu va conta dacă traficul global de internet scade sau dacă utilizarea centrelor de date se reduce cu adevărat. Probabil nici nu vor verifica. Cifrele reale nu contează.
Pare o fantezie? Poate. Dar am mai văzut situații similare, atât în cazul Covid-ului, cât și al schimbărilor climatice. «Soluțiile» nu trebuie să funcționeze, pentru că «problema» nu a existat niciodată. A fost doar o narațiune construită pentru un anumit scop. Tot ce trebuie să facă pentru a «dovedi» că au reușit este să plătească niște oameni de știință care să publice lucrări trucate – în care cifrele sunt forțate și minciunile sunt prezentate drept adevăruri – și asta va fi suficient.
Ca să fie clar, nu spun că toate acestea se vor întâmpla cu certitudine; de fapt, nici nu sunt sigur că totul este realizabil. Dar cred că asta ar vrea să facă dacă ar putea, și s-ar putea să încerce.
Am avansat prea mult pe drumul spre distopie ca să mai putem fi nepăsători față de intențiile celor care ne controlează. Iar fezabilitatea nu a reprezentat niciodată un obstacol în calea ambiției tiranilor de a-și exercita tirania. Am avut parte de ani întregi de încercări de a «interzice criptarea end-to-end», în ciuda faptului că acest lucru este, în esență, imposibil.
Oricum, indiferent dacă aceste scenarii pesimiste se materializează sau nu, direcția este aceeași: spre mai puțină libertate, mai puține opțiuni și mai puțină intimitate. Este aceeași direcție urmată de toate celelalte mari narațiuni dominante din ultimul deceniu – dacă nu chiar de mai mult timp.
Mai exact, în acest caz, ar putea fi vorba despre transformarea internetului dintr-un spațiu cu acces global nelimitat într-unul local, bazat pe plata în funcție de utilizare.
Internetul actual, în ciuda tuturor restricțiilor, a jucat un rol esențial în alimentarea opoziției față de politicile globaliste, în diseminarea dovezilor privind atacurile de tip «steag fals» și în realizarea investigațiilor de tip open-source asupra corupției din rândul elitelor; este cel mai puternic instrument de democratizare a informației inventat vreodată, iar cei care conduc lumea au urât ÎNTOTDEAUNA acest aspect, chiar și în timp ce profită de avantajele pe care acesta li le oferă.
Sub pretextul de a ne proteja de apocalipsa provocată de IA și de a salva planeta de centrele de date poluante, cred că elitele ar putea vedea o oportunitate de a băga acel «duh» înapoi în lampă.
Într-adevăr, așa cum am mai spus, a doua parte a acestui raționament este pură speculație, un posibil scenariu de coșmar. Poate că am devenit paranoic și inventez o nouă formă de alarmism! – sper din tot sufletul ca asta să fie. Nimic nu m-ar bucura mai mult decât să constat că am greșit.”
