„… tehnologia nu este laică, sau, cel puțin, nu întrutotul laică. Tehnologia poate fi și o forță ezoterică. Care este natura sintezei – altfel spus, ce înseamnă să fuzionezi materiale eterogene în figuri ale realului, să fabrici simulacre, să conectezi un lucru cu altul?
Și-apoi, mai este și problema, și mai importantă, a controlului. Ce mai înseamnă liberul arbitru uman în fața programării sociale, a scriptelor cognitive și a forțelor nenumite, orice ar fi ele, care împing înainte și înapoi prin și în subconștient? Și cine încununează ierarhia de control care cârmuiește ecologiile, sistemele cibernetice, codurile culturale și alte circuite-în-circuit tehnoculturale?
Ce putere este, până la urmă, în control?”
Erik Davis, „High Weirdness. Drugs, Esoterica and Visionary Experience in the Seventies”, 2019
Chiar și la o privire superficială, în ultima vreme, știrile par, zi de zi, să descrie o realitate care și-a ieșit din țâțâni și e tot mai bolnavă. Atmosfera a devenit crepusculară; mai exact, pare că stăm, prinși în foc încrucișat, în lumina peizișă a două crepusculuri: un apus al lumii așa cum o cunoaștem și un răsărit. Răsăritul a ceva.
Până vom vedea lumea nouă instalată în întreaga-i splendoare, vin spre noi, val după val după val monstruos, ca orcii în Stăpânii inelelor, clone umane, tranzistori de introdus în celule, gândaci robotizați, roboți canibali, identități digitale, bani care nu mai sunt bani, ci mijloace de control programabile, supraveghere totală continuă, poliție pre-crimă, control mintal de la distanță și multe altele – toate, realizări imposibile fără deja ubicua IA.
Găsesc trimiterea la Stăpânii inelelor foarte potrivită, câtă vreme marii stăpâni ai IA sunt obsedați, după cum bine se știe, de Tolkien. De la Palantir la Anduril, nu e nume din trilogie să nu fi devenit denumire de corporație în Silicon Valley.
Sunt nu doar lucruri nemaivăzute și grotești; sunt nu doar lucruri, multe dintre ele, „profețite” – că vorbim de texte religioase, de viziuni ezoteric-oculte, de literatura de anticipație sau de filmele SF, ori, de ce nu, chiar de Tolkien. Sunt lucruri pe care, cândva, etica și legile le-ar fi împiedicat să apară.
Declinul omului…
De pildă: până recent, ideea de a combina țesut cerebral uman viu cu roboți pentru a crea „Synthetic Biological Intelligence” ar fi atras o anchetă oficială și ar fi stârnit, în orice caz, un scandal public. Și asta chiar dacă „oamenii de știință” cu pricina susțin că nu au folosit țesut din creierul unui om, ci au creat ei niște creieri în laborator. Întrucât, în ambele cazuri, avem o mare problemă de ceea ce s-ar chema „bioetică”.
Pe aceleași teritoriu al sanctității vieții omenești (care, religia și morala nemaifiind acceptate în discursul public, fusese atribuit bioeticii, intrată și ea în colaps sever de la zisa pandemie încoace): într-un interval de doar câțiva ani, avem tot mai multe țări occidentale care adoptă legislație privind „sinuciderea asistată”, într-o versiune sau alta.
Recent, New York Times apăsa și mai tare pe accelerație, spunând că, poate, ar trebui să redefinim moartea (adică viața) ca să putem recolta mai rapid organele, piese de schimb. Aș paria că, în curând, decizia dacă omul e viu sau mort o va lua mult mai inteligenta decât noi, și, până la urmă, „obiectiva” și „științifica” IA.
De altfel, IA se oferă chiar să ne înlocuiască morții. Recent decedatul rocker Ozzy Osborne a apărut, în formă holografică creată de IA, la un concert al lui Rod Stewart, spre groaza unora și încântarea părții… nu știu, opuse.
Avortul e pe cale să devină, dintr-o „libertate” exercitabilă la orice vârstă a sarcinii, „până la momentul nașterii” (oroare greu de închipuit acum câteva decenii), un „drept fundamental” (inclusiv prin eforturile unor instituții precum Human Rights Watch). Toate astea în timp ce țările, mai ales în Occident, sunt în pragul colapsului demografic.
În jurul nostru, civilizația este demontată, cărămidă cu cărămidă. Se fac eforturi pentru blocarea luminii solare; se fac eforturi la nivel global pentru reducerea dioxidului de carbon, baza vieții regnului vegetal cu care ne hrănim, și pentru reducerea la maxim a culturilor agrare; animalele de cultură, altă sursă de hrană, sunt demonizate și pe cale de a fi eliminate. Acum câțiva ani, o vedetă de la Hollywood spunea că ar trebui să ne mâncăm animalele de companie pentru proteine, iar oamenii de știință calculează câte proteine am putea obține dacă am consuma carne de om, asigurându-ne că este la fel de sănătoasă ca oricare altă carne de animal.
Acum câteva zile, premierul unei provincii din Canada a interzis oamenilor accesul în păduri – chiar și în pădurile lor, proprietate privată – cu constatarea că, oricum, plimbarea și pescuitul nu sunt activități necesare. Planurile „orașului de 15 minute”, lansate cu surle și trâmbițe în zisa pandemie, sunt planuri ale vieții noastre viitoare, ale „noii normalități”; creatura care le-a inventat scrie cărți și ia premii și conceptul este azi implementat pe toate continentele, în timp ce protestatarii sunt calificați drept „conspiraționiști”.
… și ascensiunea IA
Pe fundal, suntem anunțați că IA nici nu este încă superinteligentă și ne bea deja apa, ne consumă energia electrică și urmează să ne lase fără locuri de muncă. Nu aud pe nimeni să spună că, dacă tot e, cică, penurie de resurse, viața umană primează, iar IA poate foarte bine să pardon crape. Că, dacă ne amenință (după mulți experți, chiar cu extincția), IA trebuie cel puțin redusă, dacă nu cu totul eliminată; că ne este dușman, nu aliat.
Dar IA proliferează, în timp ce omenirea este în declin – declin civilizațional, declin societal, declin politic, instituțional, economic, moral, spiritual. Declin în cea mai mare parte vizibil indus.
Citeam recent știrea că o firmă londoneză a creat primul stat condus exclusiv de IA, undeva, pe o insuliță din Filipine. Lista membrilor guvernului – format din IA „personalizate” – este fascinantă în sine. Prim-ministru este, inevitabil, Winston Churchill; mă întreb dacă IA Winston va avea și ea, ca Winstonul original, perioade de profundă depresie – când, cum spunea el, era bântuit de „black dog” – și dacă va fi la fel de alcoolică. La infrastructură, au pus-o pe regina egipteană Hatșepsut, oare unde mai purta, din când în când, barbă. Iar, la informații, l-au pus pe Lawrence al Arabiei, că tot era specialist în „regime change”.
În caz că vedem acestă insuliță filipineză ca pe o aberație, guvernele noastre umane sunt, deja, tot mai des și mai vizibil, conduse de IA. Recent, The Guardian publica protestul unor suedezi față de faptul că prim-ministrul țării lor se consultă tot timpul cu IA: „Noi nu am votat pentru ChatGTP!”.
Așa fiind – și lista exemplelor ar putea continua mult și bine – este inevitabil un sentiment general și stânjenitor că noi, oamenii, am devenit cam excedentari. Sentimentul că perioada noastră de utilitate a expirat și acum deranjăm. Poate, în curând, vom fi chemați în fața unei comisii, cum spunea briliantul fabian și eugenist Bernard Shaw – precursorul noului eugenism care este transumanismul – să ne justificăm existența:
„Cred că ar fi un lucru bun să facem pe toată lumea să se prezinte în fața unei comisii legal constituite, cum s-ar prezenta la un inspector de la fisc, și să spună, odată la 5 ani sau la 7 ani, să îi aduci acolo și să întrebi: domnule, sau doamnă, sunteți, vă rog, amabil, să vă justificați existența? Dacă nu-ți poți justifica existența, dacă nu-ți porți partea ta de povară în angrenajul social, dacă nu produci măcar cât consumi, ba chiar un pic mai mult, atunci e clar că nu putem folosi vasta organizație a societății noastre ca să te ținem pe tine în viață, pentru că viața ta nu ne folosește la nimic – și nici ție nu-ți prea aduce vreun folos”.
Să fii de folos cui și pentru ce? – se vor lua și aceste decizii. Poate se va folosi sistemul brevetat în zisa pandemie: lucrători esențiali, tot mai puțini – și… mă rog, restul. Oricare ar fi criteriile, pot paria că aceste decizii se vor lua cu ajutorul (de către), nu-i așa, IA.
Deocamdată, mai avem, pare-se, utilitatea – și asta tot mai marginală – de a furniza date și informații Marii Mașinării; îi predăm disciplinat speciei superioare, IA, toate cunoștințele noastre, adunate cu sudoare în veacuri, înainte de a o lăsa să ne înlocuiască; dăm datele noastre genetice, biologice și fiziologice industriei Biotech, să creeze modelele vieții artificiale care va să vină; ne lăsăm penetrați în creier, în inimă, în celule, de ochiul avid și tentaculele nano al Mașinăriei care, odată ghiftuită, ne va elimina de pe scena istoriei cât se poate de neprotocolar, cu un șut în fundul ontologic sau cu o injecție.
Coincidențe spațiale
Luminații zilei – în siajul luminaților altor epoci, care nu puteau decât să saliveze la gândul tehnologiilor pe care le au urmașii lor la dispoziție astăzi – spun că etapa biologică a vieții pe pământ se apropie de sfârșit. Ne-am împlinit menirea – care a fost aceea de a crea golemul „mai deștept decât noi”.
Urmează etapa superioară, a mașinii superinteligente – amalgamate, într-o primă fază, de tranziție, cu inteligență umană. IA va îndeplini ceea ce ni se spune ad nauseam în literatura SF de mai bine de-un secol că ar fi destinul nostru: cucerirea spațiului cosmic.
În legătură cu care spațiu cosmic: peste toate cele mai sus menționate planează, nu-i așa, OZN-uri; deși sesizez eforturi serioase ca subiectele să fie ținute separat, fiecare în punga lui de delir.
Coincidența, firește, face ca, în timp ce, pe Pământ, nu mai avem loc de superinteligența artificială în facere, cea care ne va purta fosta specie în spațiu, din spațiu să vină tot mai insistent semnale care de care mai bizare.
Enigmaticele OZN-uri și ai lor părelnici locatari, „extratereștrii”, au ieșit, acum câțiva ani, din umbra zonelor conspirative, și-au făcut intrarea pe scena oficială și nu se mai dau duși. Am făcut o scurtă trecere în revistă a acestei fenomenale lovituri de teatru într-un alt articol.
Actualmente, comisia Congresului american care urma să „expună adevărul” așteptat cu sufletul la gură de ufologi de atâtea decenii, este pe cale să își închidă lucrările; per total, ce se profilează este ideea că OZN-urile sunt produsul tehnologic al unor inteligențe extraterestre și un pericol major la adresa securității omenirii.
Asta pe lângă cometele care nu prea sunt comete dar vin spre Pământ, de undeva, din alte sisteme stelare; pe lângă Pământul care, nu se știe de ce, se învârte mai repede; pe lângă găuri negre care fuzionează mai abitir ca vreodată; pe lângă semnale stranii identificate în Antarctica, etc., etc.
Două superinteligențe non-umane
Avem, așadar, acest amalgam de post-uman, post-biologie, post-adevăr, post-istorie, post-politică, post-societate; post-Dumnezeu. Avem un amalgam de superinteligență artificială creată, nu-i așa, chiar de noi, și de superinteligență, nu-i așa, extraterestră – care tind să se împreuneze în obiectul care răsare.
Profesorul Avi Loeb de la Harvard spunea într-un interviu că trebuie să ne concentrăm toate resursele asupra cercetării spațiale; el vrea să ne descoperim „partenerul” cosmic, care ne va ajuta să cucerim universul – asta după ce ne vom fi completat, cu ajutorul soțului extraterestru superior nouă, cunoașterea în domeniul fizicii cuantice, pentru a ne desăvârși opera tehnologică numită inteligență artificială.
Iar lideri ai domeniului IA spun că omenirea trebuie să-și predea toate resursele domeniul Tech, să numai consume aiurea, în mod egoist și inutil, pentru niște ființe inferioare, limitate și muritoare, în loc să permită crearea cât mai accelerată a speciei superioare, eterne și indestructibile, IA.
Superinteligența IA va cuceri spațiul, dându-și mâna cu alte superinteligențe care trăiesc în univers.
Sunt, ambele, profund enigmatice. Sunt, ambele, imposibil de înțeles, și nu doar pentru omul obișnuit.
Constructorii IA admit ei înșiși că nu știu ce este „inteligența generală artificială” care ar urma să ne înlocuiască, fiind „mai inteligentă decât noi”. De fapt, ei spun că nici nu prea știu cum funcționează IA – de ce „halucinează”, de ce „minte”. Nu știu de ce le dă oamenilor instrucțiuni exacte despre cum să se sinucidă ori cum să se închine lui Moloch. Nu sunt deloc siguri că o vor putea „controla”; ba unii sunt absolut convinși că a o controla este imposibil.
Cât despre așa-zisele „OZN-uri” și așa-zișii „extratereștri”, avem doar teorii.
Pe acest fundal, în acest teritoriu încă nedefinit, dar plin de amenințările cele mai grave – unele cu ecouri profetice – nu e de mirare că auzim tot mai des vorbindu-se despre Apocalipsă, despre Armaghedon, despre Antihrist; că se preia terminologia religioasă, cu precădere cea escatologică, pentru a descrie și a decripta acel ceva care răsare peste lumea noastră în declin. O fac mulți – inclusiv indivizi de la care, poate, nu te-ai aștepta, precum uber-magnatul Tech Peter Thiel, chiar dacă el vede în IA o salvare.
Iar ideea că aceste două superinteligențe – dacă două sunt, iar nu doar, substanțial, una și aceeași – ar putea fi „demonice” este tot mai des exprimată, după cum voi arăta în părțile ulterioare ale seriei.
Zic, în mod specific, „demonice”, iar nu doar „spirituale”, nu doar pentru că atât „fenomenul OZN”, cât și IA fac adesea rău oamenilor cu care intră în contact, ci și pentru că, așa cum exemplele date în introducerea acestui articol o arată, ascensiunea lor coincide cu atmosfera tot mai anti-umană care a cuprins societatea. Se simte, pur și simplu, în invazia de noi măsuri, legi, experimente, tehnologii, invenții, propuneri și inițiative o ură atroce față de umanitate; o ură atât de puternică, încât, uneori, ne paralizează. Ura cui, de ce, de ce atât de nimicitoare, în ce scopuri, nu știu; dar cuvântul „demonic” pare un epitet potrivit.
Cert este că aceste două inteligențe superioare care ne amenință cu extincția (sau, cel puțin, așa ni se spune insistent) remodelează azi profund gândirea și societatea umană. Ca primă măsură, suntem brusc puși în situația de a lua act că nu mai suntem încunuarea Creației – sau, mai „științific”, nu mai suntem specia din vârful lanțului trofic.
„Inteligența artificială”
Dar să exemplific. Întâi, în domeniul IA. Într-un recent interviu, Geoffrey Hinton, zis și „nașul IA”, a spus că (parafrazez) este pentru prima dată când omenirea are de-a face cu o specie mai inteligentă decât omul (în persoana IA superinteligente, care e pe cale să se nască mintenaș), iar, dacă vrem să știm cum ne va fi, am putea întreba o găină.
Nu vreu să anticipez, dar, cu tot respectul pentru Hinton (care a mai luat și Premiul Nobel), nu e deloc prima dată când umanitatea are de-a face cu o specie mai inteligentă decât omul. Cea mai mare parte din istoria ei (adică cei vreo 300.000 de ani oficiali de Homo sapiens, minus ultimul secol și jumătate, și ăsta numai pentru anumite segmente ale omenirii), umanitatea a fost conștientă că are de-a face cu entități ontologic superioare.
Creștinii le numesc „îngeri” și „demoni”. Asta pe lângă diversele creaturi „intermediare” care au populat (și încă mai populează) etnografia și pe lângă multitudinea infinită de „zeități” din religiile politeiste.
Timp de zeci de mii de ani, omenirea a creat sisteme enorm de complexe de gândire și ritual tocmai pentru a explica, descrie și ordona relația cu aceste inteligențe mult superioare nouă. Timp de milenii, oamenii au încercat să controleze sau măcar să influențeze aceste entități, ori forțe, să le câștige simpatia ori ajutorul, să le îmbuneze prin sacrificii, să comunice cu ele prin diverse ritualuri. Iar, în jurul adevărului revelat despre ontologia omului și rolul acestor entități în viața lui, s-au format marile religii.
În plus, revenind la comparația lui Hinton: unde noi am putea încerca să-i schimbăm impresiile despre lume și viață unei găini până la sfântul așteaptă, aceste inteligențe superioare au puterea de a ne schimba nouă, oamenilor, gândurile și percepțiile; altfel spus, între noi și ele există o formă înaltă de comunicare.
Astfel că Elon Musk, care a spus, faimos, că, prin IA „conjurăm demonul”, pare să aproximeze situația mai bine decât o face Hinton, măcar pentru că ia act de ipoteza că IA, ca inteligență superioară „conjurată” de om, nu este deloc lipsită de precedent:
„Cu inteligența artificială, conjurăm demonul… Știți toate poveștile alea unde apare un tip cu o pentagramă și apă sfințită și zice… bun, da, el e convins că poate controla demonul, dar nu merge deloc așa.”
Asta pe lângă altele, multe, legături dintre inteligența artificială și ezoterism/ocultism, la care voi reveni pe parcursul acestei serii.
„Extratereștrii”
În domeniul ufologiei: am încercat să rezum într-un alt articol teoria lui Jacques Vallée despre fenomenul OZN. Aflat la confluența tehnologiei, în particular a Internetului și inteligenței artificiale, cu ezoterismul și magia ritualică (observate cu ochi științific, dar de foarte aproape), cu fenomenele paranormale (inclusiv prin implicarea în proiecte desfășurate de CIA în domeniu) și cu fenomenul OZN, Vallée emite teoria că fenomenul OZN nu are a face cu ființe de pe alte planete, ci este, mai degrabă, un enigmatic „sistem de control” menit să modeleze cultura și conștiința umană în scopuri pe care Vallée nu a susținut niciodată că le-ar înțelege:
„OZN-urile nu pot fi niciodată analizate sau concepute, pentru că ele sunt mijloacele prin care conceptele omului sunt reașezate.”
Iar una dintre dimensiunile acestui control cognitiv, cea care îl preocupă cel mai mult pe Vallée, este tocmai dimensiunea religioasă și ezoterică a fenomenului. El remarca, de pildă, că multe „întâlniri” cu așa-zișii extratereștri urmează punct cu punct structura ritualurilor de inițiere în diferite societăți secrete de natură religioasă.
Asta în timp ce figuri puternice de la vârful aparatului de stat și militar american și britanic sunt convinse că „fenomenul OZN” este demonic. Lucru despre care voi vorbi în Partea a II-a.
