„Această descoperire (a ideii hermetice că omul poate fi perfecționat) autorizează gânditorul utopic să proiecteze capacitățile reale ale omului într-un viitor ipotetic și să descrie procese biologice și istorice la capătul cărora omul – sau, mai degrabă, omenirea – va fi obținut toate atributele dezirabile. … Această nouă știință pretinde să examineze condițiile în care poate apărea omul-devenit-Dumnezeu”.
Thomas Molnar, „Utopia: The Perennial Heresy”
Pornind de la studiul lui Manly P. Hall, „The Secret Destiny of America”, am analizat, în părțile precedente ale articolului, doctrinele esențiale ale proiectului societăților secrete de a instaura o „democrație universală” într-un stat mondial, câteva dintre simbolurile și modelele fundamentale ale acestui plan multimilenar, precum și caracterul escatologic al proiectului, detectabil și la descoperirea Americii de către Cristofor Columb.
În secțiunea de față, voi analiza un prototip mai evoluat de „imperiu filosofic”, cel descris de Sir Francis Bacon în cartea sa, „Noua Atlantidă” (1626).
Un secol obsedat de Apocalipsă
Cu excepția „Utopiei” lui Thomas Morus (1516), despre care Hall spune că ar descrie „starea omului într-un imperiu filosofic”, dar este considerată azi un text în esență satiric, restul utopiilor menținate de Hall, inclusiv „Noua Atlantidă”, sunt produse ale secolului al XVII-lea, un secol profund marcat de așteptări chiliaste – traduse, din nou, în termenii tradiției lui Gioacchino da Fiore, în iminenta instalare a „celei de-a treia epoci”, în care patronul vremurilor urma să fie Sfântul Duh, iar omenirea, iluminată, urma să pășească în eternitate.
Dinamica milenaristă a perioadei se alimenta din mai multe filoane. Unul era „Marea Conjuncție între Saturn și Jupiter”, aspect astrologic prezis de ocultistul francez Guillaume Postel (și nu numai) pentru anul 1623 și care anunța evenimente apocaliptice – dacă nu chiar A Doua Venire, măcar a doua venire a Prorocului Ilie, precursor al lui Mesia, numit în ocultism Elias Artista, cel care urma să restaureze toate artele și științele, declanșând Mileniul alchimic.
Un alt filon consta în ideea că lumea urma să se sfârșească la anul 1666 (din pricina conotațiilor cifrei: Numărul Fiarei din Apocalipsă este 666). Pe acest fond, rabinul cabalist Menasseh ben Israel îi cerea lui Oliver Cromwell să permită reintrarea evreilor în Anglia. Pe acest fond, veneau informații că populațiile indigene din Lumea Nouă erau urmașele celor zece triburi pierdute ale lui Israel. Pe acest fond, apariția misticului eretic evreu Sabbatai Zevi, care s-a declarat Mesia, a creat o furoare enormă nu doar printre evrei, mai ales cei convertiți, ci și printre creștini.
În această atmosferă, Lumea Nouă de peste ocean excita orizonturile politice, filosofice și ezoterice, oferindu-se ca ecran de proiecție și poligon de testare pentru mari experimente de reformare a omenirii. Astfel că aproape toate utopiile menționate de Hall sunt localizate în America. Pe acest fond, și mânați de același vânt milenarist, au traversat oceanul puritanii de pe faimoasa corabie Mayflower, întemeind primele colonii britanice permanente în America de Nord.
În fine, în această perioadă, Europa era cutremurată de războaie religioase; Războiul de Treizeci de Ani, care a opus dinastia catolică Habsburg protestanților, a început la 1618. Societățile oculte aveau propriile lor mize în acest război – alăturându-se mai degrabă protestanților, întrucât papalitatea, alături de monarhie, era dușmanul ce trebuia distrus, fie prin război deschis, fie prin subminare, fie prin infiltrare – fie, în cazul monarhiilor, prin revoluție; dar asta mai avea un secol de așteptat. Altfel spus – și așa cum susține Hall – organizațiile ezoterice erau și societăți politice.
Iar una dintre societățile secrete ocult-politice apărute, sau măcar manifestate public pentru prima dată în această perioadă, cea pe care Hall o consideră adevărată purtătoare a marilor înțelepciuni și cunoașteri divine secrete, creatoarea din umbră a francmasoneriei, a fost „Frăția Rozacruciană” – din care făceau parte atât Johann Valentin Andreae, cât și, ca superior, Sir Francis Bacon, ambii autori ai unor utopii date de Hall ca exemplu de „stat filosofic”.
Rozacrucianismul
Potrivit biografiilor convenționale, Johann Valentin Andreae este creditat ca fondator al rozacrucianismului, presupus autor al Manifestelor rozacruciene, Fama Fraternitatis și Confessio Fraternitatis (publicate între 1610 și 1615), și autorul cert al Nunții chimice a lui Christian Rosenkreutz (1616).
Andreae a negat că ar fi fost autorul Manifestelor, deși promova cu mult zel principiile frăției, considerată o frăție secretă creștină. Iar despre Nunta chimică, spunea că fusese o farsă, scrisă la tinerețe. Se speculează că Andreae a negat paternitatea acestor texte pentru că nu voia să-și riște poziția la Tübingen, unde era un teolog protestant foarte respectat. Sau, poate, s-a convertit la lutheranismul cel mai strict spre bătrânețe. În orice caz, utopia lui, Christianopolis, a fost scrisă la numai câțiva ani de la publicarea Nunții chimice.
Potrivit Manifestelor, rozacrucianismul ar fi fost o mișcare fondată de un misterios „Frate C.R.” (de la Christian Rosenkreutz, se presupune), care își propunea o reformare universală a omenirii, printr-o știință bazată pe adevărurile mistice antice și ascunse ochiului omului de rând. În Fama, se spune că C.R. ar fi mai fi trăit o dată în secolul XIII-XIV.
În „The Secret Teachings of All Ages”, Hall (care, așa cum spuneam în Partea I, se declara „creștin rozacrucian”) trece în revistă mai multe versiuni despre rădăcinile și istoria rozacrucianismului, printre care, că ar fi fost o societate secretă atât filosofică, cât și politică, apărută încă din Evul Mediu, care a reușit să rămână ascunsă pentru că era formată din indivizi cu puteri supraomenești (darul profeției, transmutarea metalelor, puterea de a controla spiritele elementare ale naturii etc.). Așa cum arătam mai devreme, un astfel de personaj engimatic l-ar fi însoțit pe Columb în voiajul lui de descoperire a Americii; alte figuri misterioase de acest tip vor mai apărea în poveste, la fondarea Statelor Unite ale Americii.
Hall susține o legătură strânsă între rozacrucianism și francmasonerie: de la teoria că misticii rozacrucieni ar fi fondat francmasoneria ca organizație care să-i reprezinte în plan mundan, fără să-i paseze acesteia, însă, și marile secrete oculte, până la aceea că francmasoneria ar fi absorbit rozacrucianismul, formând cea mai mare organizație secretă din lume.
Cât despre obiectivele acestei fraternități, potrivit lui Hall („The Secret Teachings of All Ages”), ele constau în:
(1) Abolirea tuturor formelor monarhice de guvernare și înlocuirea lor cu un guvern de filosofi aleși. În executarea acestui plan, rozacrucienii și-au format un nucleu puternic în Lumea Nouă, Războiul american de independență fiind primul lor mare experiment și rezultând în instalarea unui guvern național bazat pe principiile legii divine și naturale.
Tot rozacrucienii ar fi instigat și Revoluția franceză, spune Hall, numai că, acolo, fanatismul revoluționar le-a scăpat de sub control. Altfel spus, Hall se spală pe mâini de Teroarea Iacobină, deși cercetătorii subiectului spun că tocmai ei proveneau dintr-o facțiune extremistă ocultă care infiltrase masoneria, adesea identificată drept grupul „Illuminati”.
(2) Reformarea științelor, filosofiei și eticii. Aici, Hall precizează că, deși se declarau creștini, rozacrucienii erau, de fapt, platonicieni și „versați în misterele vechii teologii ebraice și hinduse”. În esență, rozacrucianismul (ca și Illuminati din Bavaria) detesta de moarte Biserica Catolică, asociată cu monarhia coruptă, dar și cu „superstiția”. În plus, spune Hall:
„Frăția Rozei Cruci, prin organizația sa exterioară, creează treptat mediul sau trupul în care Ilustrul Frate C.R. să se încarneze și să împlinească pentru umanitate vastele lucrări spirituale și materiale ale Frăției.”
(3) Descoperirea remediului universal, sau panaceul, pentru toate formele de boli. Hall spune că rozacrucienii cunoșteau misterul „elixirului vieții” și ar fi vindecat-o de două ori pe regina Elisabeta I de pojar, iar pe Ducele de Norfolk, de lepră. Cu aceste talente și daruri oculte, ei ar fi reușit să-l readucă pe Fratele C.R. din nou la viață.
Din relatarea lui Hall, rezultă că frăția rozacruciană ar fi sau, măcar, ar fi fost, până la un punct, un nucleu superior, dacă nu chiar nucleul proiectului ocult. Sigur că, neinițiați fiind, nu putem confirma sau infirma nimic din toate astea, dar este interesant de remarcat că anumite aspecte ale poveștii lui Hall primesc coroborări și din alte direcții.
O frăție ocultă și politică
Potrivit istoricului Tobias Churton, Fama nu era un document destinat circulației publice, ci un document intern al unei frății secrete, scăpat, cumva, de sub control. Fama a fost publicată într-un moment de mare speranță pentru ocultiști: căsătoria, în 1613, dintre Frederic al V-lea, elector palatin și rege al Boemiei (protestant), și Elisabeta Stuart (fiica regelui catolic Iacob I, succesorul Elizabetei I la tronul Angliei). Se spera ca această căsătorie avea să ducă la o alianță politică și militară care să dea lovitura de grație puternicei dinastii catolice Habsburg, care domina Sfântul Imperiul Roman.
Nunta celor doi, imortalizată de Andreae în Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz, anunța Mileniul alchimic, care urma să se instaureze după dubla victorie împotriva monarhiei absolutiste și catolicismului. Nu a fost să fie, pentru că Iacob I a ezitat și nu i-a sărit ginerelui lui în ajutor în timp util; habsburgii au declanșat Războiul de Treizeci de Ani, iar Frederic a rămas în istorie ce „Regele de-o iarnă”.
Dar rămâne adevărat că o alianță dinastică și, în proiect, militară, un eveniment cu potențial politic și religios major, a fost susținută (dacă nu chiar orchestrată) de o societate secretă ocultă, cu convingeri chiliaste, care se extindea mult dincolo de grupul lui Andreae de la Tübingen și a ajuns să fie cunoscută sub denumirea de „Colegiul Invizibil”, reunind și personalități marcante din Anglia, precum alchimiștii Robert Fludd, Francis Bacon și John Dee.
Colegiul Invizibil este considerat un precursor al Royal Society, înființată, la 1660, de rozacrucienii regrupați la Londra, și este modelul după care s-a inspirat colegiul din Noua Atlantidă a lui Bacon („Casa lui Solomon”).
Christianopolis
Cu această introducere pe fundal, vin la utopia lui Andreae, Christianopolis, în esență, o teocrație: viziunea unei societăți elitiste de creștini pioși și învățați, în care religia publică și o educație strictă asigură disciplina socială.
În „The Secret Destiny of America”, Hall spune că modelul este de apreciat pentru „bun gust” și „demnitate umană”, dar precizează că „sub aparența ortodoxiei celei mai stricte, Andreae era un om cu viziune largă”. Or, pe fundalul celor scrise de Hall despre rozacruciansim și despre modul în care ocultismul a supraviețuit camuflându-se în „veșmintele frazeologiei creștine”, putem înțelege că, în opinia lui Hall, cetatea ideală a lui Andreae nu era creștină, ci ocultă (rozacruciană). De altfel, într-o versiune mai târzie, Christianopolis devine, din cetate, un grup elitist de reformatori – așadar, un „Colegiu Invizibil”.
Francis Bacon
Ajung, în fine, la Francis Bacon, filosof, avocat și diplomat la curtea Elisabetei I și lord cancelar la curtea regelui Iacob I al Angliei. Tatăl lui, Nicholas Bacon, fusese Lord Păstrător al Sigiliului la curtea Elisabetei, iar principalul consilier al acesteia, William Cecil, îi era unchi.
În ciuda originilor lui ilustre și a averii, Bacon a reușit să aibă o viață plină de scandaluri, să iasă din grațiile curții nu o dată, să fie arestat pentru datoriile neplătite, și, în fine, să-și termine cariera publică într-un nor de acuzații de corupție – pe care le-a recunoscut, se pare, întrucât adevărul (păcatul sodomiei) i-ar fi atras pedepse mult mai grave. Poate pentru a risipi zvonurile, s-a căsătorit târziu, la 45 de ani, cu o fată de 13 ani, Alice Barnham, dar mariajul lor a fost nefericit și, până la urmă, Bacon a dezmoștenit-o când a aflat despre legătura ei romantică cu un alt bărbat.
Promotor al metodei inductive, Bacon a fost reținut în istorie ca „părintele empirismului”. Cu toate astea, cercetări mai recente arată că el era dedicat tradiției oculte; într-un recent volum intitulat „The Myth of Disenchantment. Magic, Modernity, and the Birth of Human Sciences”, istoricul Jason Josephson-Storm reține că Bacon se considera un alchimist cu o misiune profetică de a recupera cunoașterea pierdută a lui Adam, pregătind omul pentru iminenta apocalipsă.
Un critic contemporan lui Bacon afirma că ideea lui de renovare a științelor își avea rădăcina în așteptarea milenaristă a venirii lui Elias Artista, reîncarnare a profetului Ilie, alchimistul suprem, care avea să restaureze toate științele și artele, curățându-le de prejudecățile și iluziile firii umane. Iar, pe coperta primei ediții a marelui lui tratat de metodă științifică, Novus Organum, apare un galion care trece avântat printre Coloanele lui Hercule, dincolo de care Platon plasa mitica Atlantidă – expresie a idealurilor utopice ale lui Bacon pentru o nouă civilizație, exprimate în New Atlantis.
În ce-l privește, Hall nu are nicio ezitare să declare, în „The Secret Teachings of All Ages”:
„Sir Francis Bacon a fost unul dintre cei cărora li s-a încredințat perpetuarea și diseminarea doctrinelor mistice ale lumii supra-fizice, aflate inițial în posesia hierofanților păgâni iar, pentru a realiza acest lucru, el fie a fondat Frăția Rozei Cruci, fie a fost admis într-o organizație care exista deja sub acel nume și a devenit unul dintre principalii ei reprezentanți”.
Context în care trebuie spus că Bacon a fost cel care a organizat, la curtea regelui Iacob I al Angliei, elaboratele festivități cu ocazia nunții mistice dintre Frederic al V-lea și Elisabeta Stuart, alianța în care își puneau speranțe – politice și oculte deopotrivă – rozacrucienii.
Hall susține în detaliu teoria, destul de răspândită azi, că Bacon ar fi fost realul autor al textelor atribuite lui William Shakespeare, aducând argumente de natură ocultă, dar și istorică și literară.
De asemenea, Hall îi atribuie lui Bacon rol de agent politic pentru proiectele frăției (alături de alții, prin epoci, precum Contele de Saint Germain și Cagliostro). Și, dacă tot l-am pomenit pe Saint Germain: Hall spune că, în teoria misticilor teosofi, Christian Rosenkreutz ar fi una și aceeași persoană cu nemuritorul conte și descendent al miticului Hiram Abif, constructorul Templului lui Solomon și figură majoră în legendele francmasoneriei.
În fine, aspect la care voi reveni pe larg în Partea a VI-a, Hall susține că Francis Bacon și-a creat o societate secretă în America înainte de 1650.
America: Noua Atlantidă
Admirația, chiar venerația lui Hall pentru Francis Bacon și a lui Nouă Atlantidă e palpabilă în „The Secret Destiny of America”.
Hall atrage atenția la desenul apărut pe coperta primei ediții (1627): o figură antică, reprezentând Timpul, care ajută o femeie să iasă dintr-o peșteră întunecată. Semnificația: „În timp, secretul va fi dezvăluit”. Acest desen, spune Hall, este unul dintre sigiliile cele mai importante ale „Ordinului Misiunii”, un simbol care promite resurecția omului și restituirea teologiei divine.
Volumul a fost publicat postum (deși, din cum formulează Hall, s-ar putea deduce că Bacon n-a murit, fiind unul dintre acei eterni, precum Contele de Saint Germain). În ciuda mențiunii de pe copertă, că textul e neterminat, Hall susține că există și o doua parte, dar ea a rămas secretă, cunoscută doar printre inițiați, pentru că dezvăluia prea multe secrete.
După toate câte le-am menționat până acum despre Atlantida – ca teritoriu mitic al unei civilizații enorm de vechi și avansate; ca mistică Epocă de Aur; ca sursă a cunoașterilor cele mai vechi și mai profunde, din care s-a hrănit chiar și Egiptul antic – adevăruri și mai mari, și mai adevărate, poate, decât cele transmise de Hermes Trismegistos – este evident că titlul utopiei lui Bacon are vaste semnificații oculte. În logica lui Hall, titlul anunță încununarea proiectului multimilenar: instaurarea „imperiului filosofic”, Noua Atlantidă, o nouă Epocă de Aur a omenirii.
Deși nu voluminos, textul lui Bacon este foarte dens și spațiul nu permite o analiză detaliată. El conține o scurtă istorie a Atlantidei și a destinului ei, diferită, însă, de cea prezentată de Platon; la Bacon, Atlantida coincide cu America de Nord și nu s-a scufundat, ci a suferit doar niște inundații devastatoare.
Noua Atlantidă (pe care locuitorii o numesc Bensalem, „Fiul Ierusalimului” sau, în traducerea preferată de Hall, „Fiul Păcii”), este situată tot în America. Textul spune prea puțin despre viața locuitorilor cetății, deși rezultă că ei ar fi urmașii lui Avraam, prin fiul acestuia, „Nachoran” (vedem aluzia la una din credințele secolului XVII, că America era locuită de triburile pierdute ale lui Israel).
De asemenea, rezultă că există un rege înțelept, deși conducerea pare că aparține în mod substanțial unui colegiu de oameni de știință, o școală secretă, care, după cum îi sunt descrise activitățile, are multe de spus în guvernarea cetății, dacă nu chiar o controlează complet. Unul dintre puținele pasaje care fac aluzie la raporturile dintre acest colegiu și restul societății spune că acest grup de cunoscători decide dacă și ce va fi făcut public și nu comunică nici statului toate secretele sale:
„… noi avem consultări, care dintre invențiile și experiențele pe care le-am descoperit va fi publicată și care nu: și toți depunem jurământ că vom păstra secretul, pentru a ascunde cele ce noi credem că trebuie să rămână secrete: deși unele lucruri le mai dezvăluim, uneori, statului, iar altele, nu.”
Casa lui Solomon și Marea Lucrare
În cea mai mare parte, cartea descrie scopurile, cunoștințele și activitățile acestui colegiu, supranumit „Casa lui Solomon”, dar și „Colegiul celor șase zile de muncă”, aluzia fiind, desigur, dublă: la Templul lui Solomon și la cele șase zile în care Dumnezeu a creat lumea, iar sensul, care rezultă abundent din text, este că acest grup se ocupă de recuperarea unei străvechi înțelepciuni și de perfecționarea Creației:
„Cărțile vechi spun că acest Ordin sau Societate este numit, uneori, Casa lui Solomon și, alteori, Colegiul Celor Șase Zile de Muncă, ceea ce îmi confirmă că minunatul nostru rege învățase de la evrei că Dumnezeu a creat lumea și tot ce este în ea în șase zile.
De aceea, când a înființat Casa lui Solomon, cu scopul de a descoperi adevărata natură a tuturor lucrurilor (și care, prin meșteșugul membrilor ei, poate da și mai mare glorie lui Dumnezeu, iar omului, o folosință și mai fructuoasă), el i-a dat și acest al doilea nume.”
Scopul declarat al Casei lui Solomon (desemnată în text și ca „Ordin”, societate secretă) este unul pe care știința modernă și l-a asumat de atâta vreme încât, de regulă, ne scapă conotațiile sale oculte (i.e., omul a devenit Dumnezeu, cunoaște totul despre Creație, la fel ca Dumnezeu, ba o și îmbunătățește):
„cunoașterea tuturor cauzelor și mișcărilor secrete ale lucrurilor; și lărgirea granițelor imperiului uman, pentru a face totul posibil.”
Cât despre sursa acestei cunoașteri extraordinare, textul face mai multe aluzii, inclusiv la regele Solomon, la atlanți și la supraviețuitorii Potopului, ajunși în America pe Arca lui Noe; la Moise, care ar fi transmis vechile înțelepciuni prin cabala. Dar se face aluzie și la o sursă supranaturală: „nu magică, ci mai degrabă angelică”.
Potrivit lui Josephson-Storm, Bacon își descria faimoasa metodă, considerată azi fundamentul științei moderne, în termenii magiei: „o știință care pune în aplicare cunoașterea formelor ascunse pentru producerea de operațiuni miraculoase”, recuperând filosofia naturală din marasmul speculației scolastice. Bacon nu urmărea un mecanicism rece; el voia să restaureze o natură vibrantă, animată de spirite, fiecare cu propriile înclinații – unele dintre ele demoni, reali și periculoși, altele, „angelice”.
Altfel spus, oamenii de știință din Casa lui Solomon sunt, în același timp, ezoteriști, ghidați de o cunoaștere obținută din lumea spiritelor – o constantă în istoria ocultismului occidental. „Colegiul Invizibil” rozacrucian care a precedat înființarea Royal Society (1660) se considera și el inspirat de „ființe angelice” (în linie cu utopia lui Andreae, Christianopolis). Chiar și unii dintre liderii globali de azi sunt inspirați de revelațiile „maeștrilor nevăzuți” ai teosofiei.
Cât despre planurile, proiectele, experimentele, echipamentele și dotările Casei lui Solomon, Bacon descrie cu vizibil nesaț un imperiu secret de laboratoare, camere de testare, experimente, biblioteci, arhive, galerii și muzee, plantații, enorme spații subterane și turnuri uriașe, lacuri artificiale, clinici care vindecă orice boală – un complex științific și tehnologic ocult, monstru veșnic lacom de informație, în care întreaga Creație, de la stele și meteoriți până la ultimul viermișor, este examinată în detaliu, supravegheată și categorisită în taxonomii atotacoperitoare.
Colegiul creează arme nemaivăzute, aparate de zbor incredibil de avansate; are spioni de mai multe categorii pe care îi trimite în lume sub identități ascunse pentru a culege și planta informații. Creează chiar și fenomene meteorologice false.
Colegiul studiază în detaliu exhaustiv ființa omenească – fizic, psihic, spiritual. Creează droguri care să tulbure percepțiile și gândirea, să crească sau să scadă atenția, puterea și capacitățile reproductive ale omului. Creează medicamente pentru orice boală – dar creează și microbi noi. Creează efecte sonore și le transportă la mari distanțe; creează și proiectează imagini; creează mirosuri. Ba are chiar și încăperi „de păcălire a simțurilor, unde prezentăm tot felul de scamatorii, false apariții, imposturi, iluzii și alte falsități”.
Altfel spus, colegiul funcționează pe principiul hermetic al infinitei mutabilități a naturii umane, reluat de marele umanist renascentist Pico della Mirandola în celebrul lui discurs despre „demnitatea umană”. Omul poate fi manipulat în orice direcție se dorește, poate fi transformat în animal sau zeu, după nevoile proiectului.
Dar nici măcar aceasta nu este limita ultimă: colegiul creează himere. Amestecă specii, rase, organisme, creează ființe cu totul noi, unele reproducătoare, altele nu. Altfel spus, nu doar „repară” și „îmbunătățește” Creația, ci face una nouă.
Având în vedere nivelul de cunoaștere științifică și dezvoltare tehnologică al secolului XVII, Bacon era un vizionar. Traducând în termenii modernității, vedem în proiectele descrise de el manipulare genetică fără nicio opreliște etică, vedem manipularea percepției umane prin droguri sau halucinații induse, ori prin imagini, sunete sau holograme.
Avem, așadar, în Noua Atlantidă, un prototip de deep state ocult: un complex științific-tehnologic-militar-politic și de informații, protejat de secretul cel mai strict, zis azi „clasificare”, care scapă controlului lumii publice, a „statului”, cum o spune chiar Bacon, și care, abordând știința și tehnologia din unghiul unor doctrine escatologice, conduce din umbră toate activitățile societății, impunându-și, din umbră, propriul proiect antihristic: o Nouă Creație. Marea Lucrare. Imitatio Dei.
Revin în Partea a VI-a cu câteva evenimente stranii care, potrivit lui Hall, au avut loc cu ocazia fondării Statelor Unite.
