Relatam zilele trecute despre planul Comisiei Europene de a modifica legislația privind concurența pentru a permite marilor companii europene (în speță, germane și franceze) să se consolideze prin fuziuni pentru a putea concura cu mastodonții chinezi și americani (riscând să sufoce, însă, mediul competițional și economic intern al blocului).
Un subiect care face parte din tema mai vastă a „celor două Europe”, ori a „Europei cu două viteze”, la care se adaugă acum o nouă piesă: Euractiv titrează: „Țările UE mai bogate câștigă bătălia pe bugetul european pentru competitivitate, în valoare de 400 de miliarde de euro”.
Un proiect de modificare a MFF (planul de buget UE pe următorii 7 ani) depus de Cipru, care deține acum președinția Consiliului, permite ca „statele UE mai bogate să obțină avantaje în fața rivalelor lor mai sărace în bătălia pentru acces la Fondul European pentru Competitivitate, cu o valoare propusă de 400 de miliarde de euro”.
La insistențele unor țări precum Franța și Germania, acest fond, prezentat ca un stimul pentru competitivitate într-o economie europeană căzută în bernă (din motive care sunt, probabil, atât de misterioase încât liderii nu le discută, cu atât mai puțin nu-și asumă răspunderea pentru ele) va fi alocat pe criterii, normal, meritocratice – anume acelor țări care au un mediu economic și tehnologic mai inovator și o capacitate instituțională mai mare; țări precum Franța și Germania.
Cuvintele sunt despre „intensificarea dezvoltării afacerilor”, despre „întărirea colaborării și capacității de a construi pentru a dezlănțui potențialul inovator în întreaga Europă” cu „asigurarea egalității de șanse în accesul la fonduri” – dar accentul este pus în mod repetat și apăsat pe „principiul excelenței” – care excelență tinde să existe, cel puțin latent, în țările „mai bogate”, nu atât în cele „mai sărace”.
Mai mult, proiectul vrea să aplice același criteriu al „excelenței” tuturor „pilonilor” programului de cercetare Horizon Europe.
Negocierea proiectului de buget se intensifică, astfel, între țări precum Franța, Germania și Spania, care reclamă acces privilegiat la fonduri pe motiv de „excelență”, și țările europene „mai sărace” (articolul enumeră Bulgaria, România și Polonia) care doresc respectarea unui „echilibru geografic” și includerea lor în industriile cu valoare strategică.
Absolut incidental țări est-europene, statele membre „mai sărace” amintesc de politica de coeziune – numai că și aceasta este pusă sub semnul întrebării în noul buget, potrivit cu care, așa cum relatam în alt articol, coeziunea se va bate pe bani cu competitivitatea, agricultura cu inovația și proiectele sociale cu cele industriale și militare.
Sursele în text.
