Potrivit unei analize TechPolicy, Marea Britanie adoptă noi reglementări privind executarea pedepselor privative de libertate.
Ca soluție la problema aglomerării închisorilor, guvernul accelerează eforturile de dezvoltare și implementare a infrastructurii de supraveghere a indivizilor în sânul propriei comunități, ocazie cu care pasează elemente cheie ale sistemului judiciar unor companii tehnologice private. Pe scurt spus, se pregătește o „închisoare digitală în aer liber”.
Ministerul britanic al justiției a dat deja tema în lucru unor companii precum Microsoft, Google și Palantir. Minuta discuțiilor organizate anul trecut, obținută prin eforturile unei organizații de protecția drepturilor civile, arată că printre soluțiile propuse pentru „gestionarea și restricționarea mișcărilor prizonierului” se numără echipamente de monitorizare inserate sub piele, senzori de miros formați din celule cerebrale sintetice pentru detectarea consumului de droguri, precum și „predicția comportamentului” cu ajutorul calculului cuantic – toate, tehnologii noi, netestate.
The Sentencing Act (Legea privind executarea pedepselor privative de libertate), care a intrat în vigoare în ianuarie 2026, pregătește terenul pentru implementarea pe scară largă a acestor tehnologii. Noua lege prevede că pedepsele de până la 1 an se vor executa „în comunitate”, adică sub monitorizarea permanentă a echipamentelor electronice la purtător. Măsurile complementare pot include interdicția de a participa la evenimente publice, de a ieși dintr-un anumit perimetru sau de a conduce mașina, precum și interdicția de a consuma alcool și alte substanțe.
Deși legea nu discută în detaliu cum se vor implementa aceste interdicții, analiza arată că, din documentele pregătitoare, rezultă limpede că monitorizarea va fi electronică – atât prin metode deja existente (brățări electronice pentru monitorizarea și controlul deplasărilor, brățări anti-alcool, scanare facială), cât și prin metode noi, în dezvoltare.
Încarcerarea digitală este deja practicată în unele state americane, prin aplicații precum Shadowtrack, Keck sau SmartLINK, care, dincolo de efectele nocive pe care le produc asupra sănătății fizice și psihice a persoanei, suferă adesea de defecțiuni și comit erori. Mai grav, falsele alarme rămân înregistrate în sistem ca reale încălcări ale condițiilor de libertate, putând duce la noi condamnări.
În mai toate cazurile, rigorile monitorizării electronice împiedică persoana să muncească – deși, fiind „în libertate”, condamnatul trebuie să-și asigure singur hrana și adăpostul – ba, adesea, trebuie să și plătească abonament companiilor proprietare private pe perioada utilizării echipamentului de încarcerare.
Odată cu implementarea acestor tehnologii, s-a remarcat o tendință tot mai accentuată a organelor judiciare de a le aplica chiar și persoanelor care prezintă un risc foarte scăzut – ceea ce duce la o expansiune a controlului carceral, mai ales în comunități defavorizate.
Sigur că problemele pe care le ridică acest nou tip de „justiție transformativă” depășesc cu mult zona pedepsei penale. Regimul de supraveghere, monitorizare și control se extinde în toate zonele vieții sociale, cu un tot mai accentuat caracter punitiv.
Un exemplu suficient este cel al reglementărilor europene privind monitorizarea comportamentului la volan; de la bile negre pe carnetul de șofer din cauză că ți-a scăpat ochiul pe geam pentru o fracțiune de secundă, la impunerea de echipamente la purtător pentru „siguranța publică” nu este decât jumătate de pas.
Închisorile sunt abolite pentru a crea o atotcuprinzătoare colonie penitenciară în aer liber. Sau, cum spunea un personaj din serialul Black Mirror, închisoarea digitală „este mai mult ca un coșmar cu ochii deschiși, din care nu poți scăpa niciodată”.
Sursa în text.
