Medium comentează studiul „IA, cogniția umană și colapsul cunoașterii” (AI, Human Cognition, and Knowledge Collapse), publicat de o echipă de la MIT sub coordonarea profesorului Daron Acemoglu, laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 2024.
Studiul demonstrează că, în ciuda eventualei aparențe (și a reclamei), IA distruge mecanismele de reproducere a pregătirii profesionale, subminând, pe termen lung, orice motivație pentru a acumula cunoștințe. Folosind IA, oamenii se simt eliberați de nevoia de ști ei înșiși lucruri; preferă să apeleze la roboți – care, de altfel, pentru asta au și fost creați, să ne înlocuiască mințile. Rezultatul fiind că profesioniștii, al căror rol era să ofere soluții la probleme, au încetat să o mai facă.
La nivel colectiv, lucrurile stau și mai rău, pentru că, pe vremuri, găsind soluția unei probleme, profesionistul contribuia la bagajul de cunoștințe comun, care era în permanentă creștere. Lucru care, treptat, nu se mai întâmplă, iar încrederea că există cineva, un om care știe, care poate veni cu o rezolvare, e pe cale de dispariție.
În termenii studiului lui Acemoglu, oferind individului o cunoaștere specifică, fără context, IA stopează producția de cunoștințe generale. Dacă tendința nu este stopată, sistemul poate intra într-un declin ireversibil, ajungând la colaps.
Un alt studiu, produs recent de Microsoft Research, atrage atenția că utilizarea IA reduce treptat intuiția profesională. Testele efectuate pe două profesii (oncologi și programatori) au arătat că, după o scurtă perioadă de creștere inițială, utilizarea IA duce la declinul „instinctelor” profesionale.
O tendință alarmantă este aceea de a renunța la pregătirea în anumite domenii în care se anunță că IA va înlocui omul. Exemplul dat este radiologia, despre care „nașul IA” – nobelistul Geoffrey Hinton – spunea încă din 2016 că va fi un domeniu închis pentru om. Între timp, s-a constata că nu, IA nu poate înlocui omul în acest domeniu (ca în atâtea altele), dar nici specialiști nu mai sunt, pentru că tinerii au preferat să ocolească un domeniu în care li s-a spus că nu au niciun viitor. Același lucru se întâmplă în multe alte specializări.
Natural, tendința afectează mult mai mult tinerii. Potrivit unui studiu pentru Brookings Institution, rata de angajare pentru categoria 22-25 de ani în profesiile afectate de IA a scăzut cu 16% comparativ cu cea pentru colegii mai în vârstă. Studiul numește asta „o întoarcere dinspre viitor spre prezent”, în sensul că angajatorii consumă capitalul de cunoaștere moștenit fără să îl reproducă. Fenomenul are loc inclusiv în domeniul IA, unde, spre deosebire de proaspeții angajați de acum trei ani, începătorii de azi nu mai știu să explice un cod. Ceea ce, printre altele, le face imposibil să detecteze erori.
Până acum, pentru a deveni expert, omul trebuia să parcurgă următoarele etape: muncă de rutină – exerciții – acumularea de experiență – judecată – expertiză. IA elimină prima verigă din acest lanț.
Pericolele sunt, deci, foarte mari. Dar IA produce, acum, pe termen scurt, miliarde în buzunarele unor mari companii, care nu se vor lăsa oprite pentru astfel de scrupule.
În final, nu știu de ce ne mirăm. Avertismentul că inteligența artificială va distruge cunoașterea umană și capacitatea intelectuală și creativă a omului ne-a fost dat încă din 1965 de Frank Herbert, în celebra lui serie Dune – că doar nu degeaba SF este „literatură de anticipație”.
Acțiunea romanului se petrece într-un viitor îndepărtat, în care civilizația umană, deși devenită galactică între timp, nu folosește „mașini gânditoare”. Sunt interzise.
Asta pentru că, la un moment dat, cu 10.000 de ani în urmă, își luase lecția: „mașinile gânditoare” (care ar fi IA de azi) le furaseră și libertatea, și capacitatea de a gândi, și umanitatea. A fost nevoie de un război catastrofal între oameni și roboți – rămas în istoria fictivă ca „Jihadul Butlerian” – pentru ca omenirea să adopte o lege imuabilă, a cărei primă interdicție absolută este: „Nu vei crea o mașină după chipul și asemănarea omului”.
Sursele în text.
