Așa cum arătam într-un articol publicat zilele trecute, se întețesc discuțiile despre o redefinire a relațiilor dintre SUA și statele europene privind arsenalul nuclear. Tomorrow’s Affairs comentează demersurile și propunerile în aceleași domeniu, de astă dată între SUA, Rusia și China.
Conform unei estimări a Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI), la începutul anului 2026, China deținea aproximativ 620 de focoase nucleare (arsenal total). Statele Unite și Rusia dețin, împreună, aproximativ 83% din focoasele nucleare existente la nivel mondial în stocurile militare (desfășurate plus rezerve). Arsenalul fiecăreia dintre cele două țări este mult mai mare decât cel al Chinei, deși, în prezent, Beijingul este cel care înregistrează cele mai rapide creșteri.
Ultimul tratat dintre SUA și Rusia privind limitarea armelor nucleare strategice, New START, a expirat pe 5 februarie 2026. Acest tratat punea limite celei mai importante componente a forțelor prin care o țară poate ataca teritoriul alteia (1,550 focoase strategice, 700 rachete ICBM, rachete balistic lansate de pe submarine și bombardiere strategice – referindu-se doar la arsenalul desfășurat, nu la stocuri), prevăzând și schimb de date, notificări reciproce privind modificările aduse armamentului și inspecții.
În acest moment, după suspendarea prestațiilor privind schimbul de informații și inspecțiile în 2023, pe fondul războiului din Ucraina, Rusia propune respectarea, de către ambele părți, a limitelor din New Start, iar SUA ar vrea încheierea unui nou acord, îmbunătățit și modernizat. Raportările și inspecțiile nu au fost reluate.
În lipsa unui acord care să interzică acest lucru, și SUA, și Rusia și-ar putea spori forțele fără să aștepte construirea unor noi rachete – un proces care poate dura mai mulți ani – montând focoasele aflate în depozite pe rachetele și bombardierele deja disponibile.
Pe 19 octombrie, președintele SUA, Donald Trump, s-a declarat pregătit pentru o întâlnire cu președintele Chinei, Xi Jinping, și cel al Federației Ruse, Vladimir Putin, la care ar urma să se abordeze și acest subiect. O astfel de întrunire tripartită ar putea avea loc cu ocazia summit-ului Cooperării Economice Asia-Pacific (APEC), pe 18-19 noiembrie 2026 la Shenzhen (China).
China și-a reafirmat poziția – constantă în ultimii ani – că nu va participa la negocieri trilaterale privind armele nucleare în circumstanțele actuale; Beijingul nu a participat nici la tentativa primei administrații Trump de a organiza astfel de discuții, în 2020.
În acest moment, Rusia susține explicit poziția Chinei de a refuza un control tripartit asupra arsenalului nuclear. Într-o declarație comună emisă în luna mai 2026, cele două țări au afirmat că proiectul american de apărare antirachetă Golden Dome este o amenințare la adresa stabilității strategice.
China, la rândul ei, a declarat că susține poziția Rusiei (ca SUA și Rusia să respecte în continuare dispozițiile tratatului New Start), ceea ce SUA nu acceptă, preferând, cum spuneam, un nou acord.
Pe acest fond fracturat, președintele Trump a declarat că ar fi gata să încheie un acord și numai cu Rusia, în absența Chinei, deși consideră participarea Chinei oportună.
Nimeni nu a propus încă un număr de focoase pe care fiecare dintre cele trei țări ar avea voie să le păstreze. Dacă arsenalele ar fi înghețate la nivelurile actuale, SUA și Rusia și-ar menține un avantaj considerabil față de China – un scenariu pe care Beijingul îl respinge. Dacă s-ar stabili aceeași limită maximă pentru toate cele trei țări, iar această limită ar fi superioară dimensiunii actuale a arsenalului chinez, China ar putea continua să se înarmeze până la atingerea acelui prag. Prin urmare, orice acord ar depinde de măsura în care Washingtonul și Moscova ar fi dispuse să-și reducă arsenalele și de ceea ce Beijingul ar fi pregătit să ofere în schimb.
Un alt subiect important ar fi testele nucleare. Niciuna dintre cele trei mari puteri nu a mai efectuat un test oficial din 1996, deși, în februarie 2026, SUA a acuzat China că ar fi făcut un test secret în 2020; în octombrie 2025, Putin a declarat că Rusia va efectua un test dacă o altă putere nucleară ar face același lucru; în aceeași lună, Trump a ordonat SUA să înceapă testarea armelor nucleare „pe o bază de egalitate” cu alte țări.
Negocierile sunt complicate de cererea Moscovei ca și focoasele nucleare britanice și franceze să fie luate în calcul; restricțiile nu pot include China, excluzând, însă, armele nucleare ale Marii Britanii și Franței. Moscova a exprimat această poziție în octombrie 2025, după ce, prin Declarația de la Northwood (iulie 2025), Marea Britanie și Franța au deschis posibilitatea coordonării forțelor lor nucleare independente.
În martie 2026, președintele Franței, Emmanuel Macron, a anunțat că va spori arsenalul francez; va înceta să mai facă publică dimensiunea acestuia, potrivit practicii anterioare; și va proceda la desfășurarea temporară a unor mijloace nucleare franceze (aeronave) la parteneri europeni, deciziile privind utilizarea acestor arme rămânând exclusiv la latitudinea Parisului.
Cu aceeași ocazie, Macron și cancelarul german Friedrich Merz au anunțat înființarea unui grup comun de descurajare nucleară, menit să completeze protecția oferită deja de NATO.
În fine, potrivit unei relatări The Wall Street Journal, președintele Putin ar fi propus o întrevedere cu președinții Trump și Xi – în absența oricărui guvern european – la care să se discute încheierea războiului din Ucraina, dar Washingtonul și Beijingul nu au acceptat acest format.
Pe 20 octombrie, purtătorul de cuvânt al Kremlinului a afirmat că o soluție definitivă în Ucraina nu este posibilă fără implicarea reprezentanților Kievului, iar guvernele europene ar avea motive să respingă orice acord privind securitatea lor care ar fi încheiat fără participarea lor.
Președintele Ucrainei, Volodîmîr Zelenski, a criticat ambele demersuri – și o discuție sino-ruso-americană privind Ucraina, și una privind arsenalul nuclear. Din punctul lui de vedere, oricare dintre acestea nu ar face decât să „îl încurajeze pe Putin și să prelungească războiul”. Participând la o astfel de reuniune, China și-ar consolida rolul diplomatic, dar nu ar accepta nici restricții în domeniul nuclear și nici planul Rusiei pentru Ucraina, iar Ucraina nu poate fi obligată să accepte condiții convenite de cei trei președinți fără participarea sa.
Astfel că, în concluzie, Washingtonul, Moscova și Beijingul nu au căzut de acord nici asupra participanților la negocieri, nici asupra obiectului discuțiilor.
Tomorrow’s Affairs încheie: „Maximul care se poate spera în urma reuniunii de la Shenzhen este o declarație generală prin care să se sublinieze necesitatea evitării unui război nuclear și un mandat pentru experți de a continua discuțiile – totul fără a menționa cifre concrete privind arsenalul Chinei.
Putin va obține ceea ce a cerut: o discuție despre Ucraina cu Trump și Xi. Trump va putea afirma că a inițiat negocieri nucleare cu Rusia și China.
Cele mai mari două arsenale din lume vor rămâne fără limite și fără mecanisme de control, deși SUA și Rusia ar fi putut reînnoi aceste limitări chiar și fără participarea Chinei.”
Sursele în text.
