Presa franceză a comentat zilele trecute inițiativa unei deputate din Val-de-Marne, Sophie Taillé-Polian pe numele ei, care a propus taxarea economiilor private ale cetățenilor francezi pentru a salva economia țării.
Deputata respectivă, care face parte din grupul verzilor, a spus: „Trebuie să căutăm banii acolo unde sunt” – făcând, pare-se, aluzie la miliardari, în contextul îndelung discutatelor propuneri de „taxare a bogaților”. Mult mai interesantă și mai revelatoare a fost, însă, urmarea: „Dar mai este un loc unde sunt bani, și anume, în economiile francezilor”. Care economii sunt cele mai mari din Europa, pentru că „francezii se tem de modelul social și se tem că nu vor putea avea o bătrânețe decentă, după ce ies la pensie”.
Deputata zice că nu e bine așa. Nu. Într-un moment în care Franța este falimentară – din motive care nu au nimic de-a face cu francezul de rând și economiile lui – totuși „Economiile francezilor trebuie reclamate pentru a fi reinvestite în sectoare productive, iar nu în cel financiar” – adică să nu mai stea degeaba banii în bănci, pentru zilele negre și bătrânețile cui i-a pus acolo, ci să fie folosiți de stat: numai „așa ne vom revitaliza modelul social”, a încheiat Madame Taillé-Polian.
Din rațiuni de decență a limbajului, doar o mică parte din comentariile stârnite pe platformele online de declarațiile înflăcărate ale doamnei deputate pot fi traduse. De exemplu: „Oamenii ăștia vor să jefuiască francezii, ca să-i îmbogățească, zic ei, să-i facă fericiți împotriva voinței lor. Super program: Să căutăm banii acolo unde se află, adică în economiile francezilor. Această propoziție rezumă perfect deriva puterii: Statul a eșuat din toate punctele de vedere, deci acum îți bagă ție mâna în buzunar.”
Sau: „Aici nu mai este vorba de solidaritate, ci de jaf organizat. În timp ce firmele de consultanță și subsidiile inutile primesc miliarde, francezilor li se spune că trebuie să pună și ei umărul… adică să se lase tâlhăriți.”
Relatarea din Le Journal du Dimanche nu spune dacă doamna din Val-de-Marne a vorbit așa, de capul ei, sau inițiativa dânsei are legătură cu strategia Comisiei Europene pentru economii și investiții (adică economiile populației, care să fie investite în „creșterea economică și competitivitatea UE”). Această strategie, „dezvăluită” de președinta Comisiei Europene în martie anul ăsta, este cel puțin la fel de bună pentru cetățeni cum este și ideea deputatei din Franța; este „un dublu câștig”, a explicat von der Leyen: „Gospodăriile vor avea oportunități mai multe și mai sigure de a investi pe piețele de capital, sporindu-și averea. În același timp, afacerile vor avea acces la ușor la capital pentru inovație, creștere și crearea de locuri de muncă bune în Europa.”
Cine vrea, bineînțeles. Nu e ca și cum ar fi obligatoriu. Numai cine vrea.
Economiile private ale cetățenilor statelor membre UE se ridică la 10 trilioane de euro.
Sursele în text.
