Consiliul European a convenit, pe 9 octombrie, asupra elementelor-cheie ale poziției sale de negociere privind consolidarea piețelor de capital europene: „Noile norme vor reprezenta un pas important înainte în direcția mobilizării economiilor private pentru investiții în întreprinderi inovatoare, a finanțării creșterii economice și a stimulării competitivității globale generale a UE”.
Pachetul legislativ „vine ca răspuns la faptul că, în prezent, economiile gospodăriilor din UE – estimate la 10 trilioane de euro – sunt deținute în depozite bancare cu randament scăzut, în loc să fie investite pe piețele de capital, unde randamentele potențiale ar putea fi mai ridicate. Această neconcordanță împiedică utilizarea eficientă a economiilor pentru a sprijini investițiile întreprinderilor și economia reală în ansamblu.”
Integrarea piețelor europene de capital face parte din agenda One Europe, One Market, lansată în martie 2026, și a cărei implementare urmează să aibă loc cel târziu până la sfârșitul anului 2027.
„Agenda stabilește o serie de măsuri concrete, cu termene ambițioase, menite să stimuleze competitivitatea europeană, să consolideze autonomia strategică și securitatea economică a UE, precum și să susțină prosperitatea și modelul social ale Europei. Liderii UE vor evalua periodic progresele înregistrate în toate domeniile vizate și vor oferi orientări strategice suplimentare ori de câte ori va fi necesar”.
Comentând progresul, Simon Harris, ministrul irlandez al finanțelor a declarat: „Europa dispune de economii. Acum este momentul ca acestea să fie puse la treabă. Acordul de astăzi reprezintă un pas important înainte către o uniune a economiilor și investițiilor mai aprofundată, aducând o valoare adăugată semnificativă competitivității pe termen lung a UE. Acest pachet va contribui la valorificarea întregului potențial al pieței unice a serviciilor financiare, permițând atât cetățenilor, cât și întreprinderilor din UE să beneficieze de piețe de capital bine integrate și mai eficiente.”
Acestea fiind spuse, începe competiția pentru acces la acești bani.
EU Perspectives raportează ideile exprimate pe acest subiect de bancherii prezenți la Forumul de Securitate de la Varșovia și, într-o relatare separată, de Agenția Europeană de Mediu (AEM).
Publicația face rezumatul discuțiilor de la Varșovia sub titlul: „Nu sunt pregătiți, sunt prea timizi, nu sunt serioși – bancherii descriu un tablou al Europei în caz de război”.
Experții financiari prezenți la dezbateri au vrut să răspundă la întrebarea: cine ar trebui să suporte costurile pregătirii Europei pentru o criză de securitate? Nu au ajuns la nicio concluzie concretă, dar ideile vehiculate nu sunt lipsite de interes pentru cetățeni.
Marcin Bużański, director executiv al Kyiv Security Forum EU, s-a arătat marcat de modul (greșit, se înțelege) în care s-a pus problema finanțării la summit-ul NATO de la Ankara, în luna iulie: țările ar avea de ales între „guns and butter” („tunuri sau unt” – metaforă care pune în balanță investițiile în apărare cu bunăstarea socială). Dacă aceștia sunt termenii opțiunii, cum ar putea statele, instituțiile și sectorul privat să își reorienteze resursele către finanțarea pregătirii pentru situații de criză?
Mikołaj Dowgielewicz, director și secretar general adjunct al Băncii Europene de Investiții (BEI, o bancă deținută de statele membre UE), a explicat că, la cererea venită de la cel mai înalt nivel de la Bruxelles, BEI și-a depășit reținerile și s-a implicat în domeniul apărării, un pas altădată de neconceput. Până în prezent, inițiativa a dat roade; BEI își menține ratingul „triple-A”; dar BEI trebuie să joace doar un rol de „investitor-far”, care dă tonul și inspiră încredere, și nu poate acționa de una singură.
„Trebuie să atrageți sectorul privat. Trebuie să utilizați întregul ecosistem pe care îl putem mobiliza în Europa”, a declarat Dowgielewicz. Prin „întregul ecosistem” etc., Dowgielewicz se referă mai ales la mai sus-menționata piață europeană comună a capitalului, care încearcă să antreneze economiile private ale cetățenilor în proiectele UE. Progresele în acea direcție, s-a plâns șeful BEI, sunt „foarte, foarte timide”.
Întrebat de un oficial din cadrul ministerului suedez de externe ce pot face guvernele, Dowgielewicz a spus că administrațiile publice trebuie să învețe să colaboreze cu instituțiile financiare și a pledat pentru o piață de capital europeană veritabilă, care să valorifice fondurile de pensii, pentru a consolida capacitatea Europei de a reacționa.
În aceeași direcție s-a îndreptat și o anume Beata Javorcik, economist-șef al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), o instituție care nu finanțează sectorul apărării.
Continuând pe linia „tunuri sau unt”, Javorcik a încercat să șteargă, practic, diferența dintre ele, spunând că „reziliența” ar trebui să însemne mai mult decât armate și armament, incluzând și o infrastructură capabilă să reziste la șocuri climatice, securitate cibernetică și securitate energetică. Lucruri care nu sunt doar pentru apărare, ci și pentru bunăstare, se înțelege.
„Cred că nu avem altă opțiune decât să folosim cheltuielile pentru apărare ca instrument de stimulare a competitivității și a creșterii economice”, a conchis Javorcik.
Problema, sau una dintre ele, este că împrumuturile nu mai sunt la fel de ieftine ca acum câțiva ani; soluția propusă de Javorcik începe cu economiile cetățenilor Europei: „Așadar, cred că provocarea nu este atragerea de capital, ci valorificarea mai eficientă a economiilor europenilor”.
Reluând refrenul tot mai des auzit în ultima vreme la Bruxelles, Javorcik s-a plâns că, în timp ce americanii investesc în acțiuni, europenii își țin banii în depozite bancare. Or, în loc să-și economisească banii pentru copii, vacanțe, bătrâneți, colecția de timbre sau orice altceva vor domniile lor, oamenii ar trebui să investească în companii start-up, opinează Beata.
Sectorul de apărare european nu poate să evolueze doar cu companii de stat (între care cele est-europene sunt mult mai puțin productive decât cele din vestul Europei), ci trebuie să devină mai privat și mai dinamic. Pentru asta, e nevoie de capital de risc și de consultanță. Oamenii trebuie învățați să investească „inteligent”, zice Javorcik („Nu este vorba doar de direcționarea fondurilor, ci și de transmiterea informațiilor”).
Dar nevoile sectorului de apărare nu sunt singurele care s-ar dori acoperite din economiile private ale cetățenilor europeni. Tot EU Perspectives ne anunță că și Agenția Europeană de Mediu are idei în acest sens.
În cel mai recent raport al său, „Competitive by nature”, publicat pe 13 octombrie, AEM propune „șase direcții strategice care ar trebui să aducă beneficii pe termen lung Europei”.
În ce privește investițiile, AEM vrea ca banii să se ducă spre „adaptarea la schimbările climatice, soluții bazate pe natură și o infrastructură rezilientă”; pe „consolidarea capacităților în domeniul tehnicii de calcul, al inteligenței artificiale și al biotehnologiilor de ultimă generație”; pe „competențe, educație și învățare pe tot parcursul vieții”.
În opinia AEM, „Europa dispune deja de o bază politică solidă pentru majoritatea acestor obiective. Partea dificilă este punerea în aplicare”.
„Provocarea centrală constă în transpunerea ambițiilor politice într-o implementare coordonată, la ritmul și scara necesare”, notează agenția. „Acest lucru va necesita investiții susținute, politici coerente, competențele adecvate, instituții capabile, precum și flexibilitatea de a face ajustări pe măsură ce tehnologiile, riscurile climatice și contextul geopolitic evoluează”.
Sursele în text.
