Jacques Vallée: Mesagerii înșelăciunii

„Cred că OZN-urile sunt obiecte fizice reale. Ele reprezintă o tehnologie fantastică, controlată de o formă necunoscută de conștiință. Dar mai cred și că ar fi periculos să sărim prematur la concluzii despre originea și natura lor, pentru că fenomenul servește ca vehicul unor imagini care pot fi manipulate pentru a promova sisteme de credință care tind la transformarea societății umane pe termen lung.”

Jacques Vallée, „Messengers of Deception”, Introducere la ediția 2008

În 1979, Jacques Vallée publica „Messengers of Deception: UFO Contacts and Cults”, volum care a trecut, între timp, prin mai multe ediții și, în ciuda unor detalii ce pot fi considerate „datate”, își păstrează încă intactă relevanța.

În esență, în acest volum, care a stârnit mari valuri la lansare și este și azi subiect de dezbateri aprinse printre ufologi, Vallée susține că ipoteza extraterestră este insuficientă pentru a acoperi întregul fenomen, propunând o sursă multidimensională – altfel spus, că entitățile ar putea fi de dincolo de spațiu-timp; ba chiar ar putea coexista cu noi, aici, pe pământ, fără să fie detectate. Mai important, Vallée susține că fenomenul ar fi manipulat de grupuri umane, în propriul interes, propunând două ipoteze: operațiuni clandestine ale serviciilor militare și de informații sau „o intervenție ezoterică”.

Cine este Jacques Vallée?

Întâi de toate, însă, câteva cuvinte despre Jacques Vallée. Născut în 1939 în Franța, Vallée a lucrat, în tinerețe, la Observatorul din Paris (unde a dezvoltat prima hartă computerizată a planetei Marte pentru NASA), înainte de a trece oceanul pentru a deveni unul dintre pionierii Internetului, fondator de companii de investiții în Silicon Valley – dar și un colaborator la proiectele paranormale dezvoltate la Stanford Research Institute (SRI) International și una dintre cele mai faimoase figuri din ufologie.

Vallée a lucrat, de asemenea, ca inginer de dezvoltare, la Augmentation Research Center (ARC), laborator de dezvoltare a computerelor și Internetului (dar și de „îmbunătățire a capacității intelectuale umane cu ajutorul computerelor”, sub denumirea Augmented Human Intellect Research Center), proiecte finanțate de NASA și de Pentagon la SRI International.

Și, tot la SRI International, Vallée a colaborat cu proiectele de cercetări paranormale (mai ales „vedere la distanță” sau, mai clasic, „clarviziune”) dezvoltate acolo, cu finanțare de la Pentagon și CIA, de Harold E. („Hal”) Puthoff și Russell Targ, în anii șaptezeci-optzeci.

Unul dintre aceste proiecte, numit Stargate Project, care examina potențialul militar și de spionaj al fenomenelor parapsihologice, a fost demarat în 1977 și ar fi fost stopat de CIA în 1995, când, după aproape douăzeci de ani, s-a ajuns la concluzia că nu se obținea nimic util. Nu același lucru se deduce din multele volume de memorii publicate de unii participanți.

Ba chiar și cunoscutul consilier politic democrat George Stephanopoulos menționa, într-un interviu acordat CNN despre volumul lui, „The Situation Room”, că președintele Carter cerea informații de la „spionii astrali” despre situația cetățenilor americani reținuți la Teheran în timpul crizei ostaticilor din 1979.

Dar „vederea la distanță” nu se limita la planeta noastră; mai mulți participanți la aceste proiecte au declarat că au executat misiuni de observare paranormală și pe Lună (Ingo Swann) sau Marte (Joe McMoneagle), cu concluzia că pe aceste corpuri cerești s-ar fi dezvoltat civilizații.

Plasat la intersecția dintre fizică, astronomie, computere și fenomenele oculte, Vallée a făcut parte din ceea ce s-ar putea numi o „rețea paranormală”, care, în anii șaizeci-optzeci reunea celebrități precum Andrija Puharich și Uri Geller (ambii în contact cu „Cei Nouă”) și fizicianul Jack Sarfatti (contactat la vârsta de treisprezece ani de o „o voce metalică, rece, distantă” – „un OZN din viitor”, spunea el, foarte asemănătoare cu „Cei Nouă” – care i-a comunicat că este un geniu), dar și cosmonautul Edgar Mitchell, șamanul matematician Charles Arthur Musès (arestat, faimos, în Egipt, în 1957, pentru tentativa de a scoate ilegal din țară artefacte foarte valoroase), „văzătorii” Edwin May, Pat Price, Ingo Swann etc. Vallée a lucrat direct cu Ingo Swann o lungă perioadă, într-un proiect clasificat, dovedind el însuși capacități paranormale destul de dezvoltate.

Vallée devenise interesat de fenomenul OZN încă din tinerețe, după ce, în 1955, a văzut el însuși un obiect neidentificat plutind deasupra casei lui din Pontoise. Câțiva ani mai târziu, când lucra la Centrul național de studii spațiale din Franța, a asistat la distrugerea unor date de urmărire a unui astfel de obiect, ceea ce i-a stârnit curiozitatea.

Ajuns în America, Vallée a devenit, la începutul anilor șaizeci, membru al grupului din jurul astronomului J. Allen Hynek, care încerca, în privat, să studieze fenomenul, întinzându-și antenele pe la diverse autorități, mai ales militare. Vallée a scris o carte despre aceste eforturi, intitulată, grăitor, „Colegiul Invizibil”, după eticheta pe care o pusese Hynek grupului, într-un gest de recunoaștere peste veacuri a rozacrucienilor lui Francis Bacon din secolul al XVII-lea (vezi aici).

În ciuda proximității lui cu cercetarea paranormală, Vallée a păstrat întotdeauna un ochi lucid și o abordare rațională și științifică a fenomenului; se declara exasperat de ezoterismele simpliste și viziunile idilice ale epocii New Age. De altfel, teoria lui, care, așa cum se va vedea, tinde, în esență, la un complot de manipulare a întregii umanități, a deranjat mult în epocă, făcându-l, vorba lui, „un eretic printre eretici”.

În fine, Vallée a ajuns o figură atât de faimoasă în ufologie încât apare în documentare pe subiect (cel mai recent fiind The Phenomenon, 2020). Iar, în celebrul film al lui Spielberg, Întâlnire de gradul trei (1977), Vallée apare interpretat de François Truffaut.

Avem, așadar, în Vallée un insider – un connaisseur par excellence, la confluența serviciilor secrete și proiectelor militare clasificate, a paranormalului și tehnologiei de ultimă oră, a fizicii și ocultismului. Ceea ce face teoria lui cu atât mai relevantă.

De ce nu sunt OZN-urile un fenomen extraterestru?

Pentru a înțelege poziția lui Vallée, rezum aici motivele pentru care el consideră că ipoteza extraterestră nu este convingătoare, argumente prezentate într-un articol apărut în Journal of Scientific Exploration în 1990.

În primul rând, spune Vallée, numărul incidentelor OZN este prea mare pentru o situație în care planeta noastră ar fi supusă unei supravegheri fizice de către o civilizație extraterestră.

În al doilea rând, structura umanoidă a „extratereștrilor” nu pare dezvoltată pe altă planetă și nici nu este adaptată biologic zborului în spațiul cosmic. El relatează, în „Messengers of Deception”, mai multe cazuri în care „extratereștrii” observați de oameni erau, la rândul lor, umanoizi, dacă nu de-a dreptul oameni.

În al treilea rând, comportamentul acestor entități în timpul „contactelor”, așa cum a fost el relatat de miile de indivizi care susțin că au fost răpiți, nu susține ipoteza unei civilizații extraterestre care face experimente, genetice sau științifice, în general, asupra omenirii. În esență, mijloacele utilizate de „extratereștri” sunt mult prea rudimentare pentru o rasă capabilă să traverseze spațiul. Nivelul implicit de dezvoltare la care ar ajunge o astfel de civilizație ar permite intervenții mult mai rafinate și, probabil, insesizabile de către om.

În plus, așa cum demonstrează Vallée în „Messengers of Deception”, „amintirile” de tipul celor relatate de martori, de cele mai multe ori sub hipnoză, pot fi induse, mai ales pentru că par a răspunde unui tipar psihic de substrat, existent la toți oamenii și observabil și în alte epoci. Pe de o parte, asta confirmă realitatea indubitabilă a fenomenului pentru persoanele expuse. Pe de altă parte, continuitatea istorică a fenomenului denotă, pentru Vallée, că nu este vorba despre o sursă extraterestră. Într-unul din volumele lui, „Passport to Magonia” (1969), Vallée face o incursiune istorică, demonstrând asemănările dintre fenomenul OZN și diverse fenomene și ființe nelumești descrise în folclorul multor civilizații; ori apariții angelice sau demonice, descrise în religii, în viziunile misticilor, în ezoterism.

În fine, faptul că fenomenul pare capabil să manipuleze spațiul și timpul, sugerează, potrivit lui Vallée, alternative mai profunde decât o sursă extraterestră, sugerând un sistem de control care se exercită, misterios, asupra omenirii. (Discutam, în seria de cronici „Dosarul JFK”, despre „efectul apotheum” al fenomenului OZN).

Trăsăturile esențiale ale fenomenului OZN

Ideea este dezvoltată în „Messengers of Deception”, unde Vallée identifică trei aspecte ale problemei OZN:

(1) cel fizic: „OZN-urile se comportă ca o regiune din spațiu, de mici dimensiuni (cca. 10 metri), în care este depozitată o cantitate foarte mare de energie.” Este faimos faptul că OZN-urile apar și dispar brusc – altfel spus, devin vizibile și, apoi, invizibile – mai degrabă decât să se apropie și să se îndepărteze, ca un obiect fizic.

(2) cel psihologic: „Este discutabil că există cineva care a văzut tehnologia propriu-zisă care susține fenomenul. Ce se vede și ce se relatează este o imagine; altfel spus, percepția unui martor uman despre un OZN”. Pe lângă efectele de distorsiune a percepției, blocajele mintale, etc., martorii manifestă și efecte post-hipnotice, viziuni, halucinații, schimbări de personalitate pe termen lung.

(3) aspectul social: Credința în realitatea OZN-urilor devine tot mai răspândită în societate. Vallée remarcă faptul că „multe dintre temele contraculturii de ieri [adică din anii șaizeci-șaptezeci] își au rădăcinile în mesajele din spațiu transmise de contactații din anii patruzeci-cincizeci” (idei precum aceea că planeta este vie și zeiască și ne cere un anumit comportament față de ea, și care, așa cum arătam într-un alt articol, fac parte din fundamentul politicilor contemporane din jurul „climate change”). Din punctul de vedere al efectului social, nici nu mai contează dacă fenomenul este sau nu real, avertizează Vallée.

Un mecanism de control și direcționare a conștiinței colective

Pe baza celor de mai sus (și pe fondul cunoașterii lui în zona proiectelor tehnologice și paranormale subterane), Vallée constată că:

„fenomenul se comportă ca un proces de condiționare. Logica condiționării se folosește de absurd și de confuzie pentru a-și atinge scopurile, ascunzând, în același timp, mecanismul. Poveștile OZN au o structură similară.”

Concluzia lui Vallée este că „în spatele fenomenului OZN este o mașinărie de manipulare de masă”:

„OZN-urile sunt reale. Sunt echipamente fizice folosite pentru a afecta conștiința umană. S-ar putea să nu provină din spațiul cosmic. Scopul lor ar putea fi acela de a determina modificări sociale pe această planetă, printr-un sistem de credințe care folosește manipularea sistematică a martorilor și a celor contactați; folosește clandestin diverse secte și culte; controlează canalele prin care așa-zisele «mesaje din spațiu» pot produce un impact asupra publicului.”

Vallée se referă aici la fenomenul în sine, a cărui natură misterioasă nu este cunoscută încă de știință, și care ar putea avea propriile scopuri. Acest fenomen poate fi, însă, manipulat de om, în propriile interese, lucru la care revin mai jos.

Religii „extraterestre”

Una din modalitățile de manipulare a omului prin acest fenomen – fie că „inițiativa” manipulării aparține fenomenului în sine, fie că aparține unor manipulatori umani – este prin credința de natură religioasă. Având în vedere efectele pe care fenomenul le are asupra conștiinței și psihicului uman, prezența sa – fie că este „naturală”, fie că este imitată, indusă, „evocată” de om – poate crea credințe fantastic de puternice.

În „Messengers of Deception”, Vallée își relatează experiențele cu câteva dintre sectele „ufologice” care apăruseră în anii șaptezeci în Statele Unite – și, mai surprinzător pentru el, în Franța. Aici este punctul unde cartea lui devine datată, pentru că aceste secte, pe care el le-a observat în perioada lor embrionară, au evoluat, între timp, la un nivel de tristă și bizară notorietate. Completez mai jos descrierile lui Vallée cu evenimentele care au avut loc de la publicarea cărții lui încoace.

Una dintre ele, numită Heaven’s Gate („Poarta Raiului”) a fost fondată în 1974 de Marshall Applewhite și Bonnie Nettles. Ziși „Cei Doi”, erau un el și o ea ajunși, la vârsta coaptă, la concluzia că se află deasupra „Nivelului Uman de Evoluție”. Vallée i-a surprins în perioada în care recrutau adepți în California. Dar lucrurile au sfârșit în tragedie. După moartea lui Nettles („Do”), în 1985, care, contrar așteptărilor, nu a fost urmată de reînviere, Applewhite („Ti”, considerat „Reprezentantul Actual al lui Hristos pe pământ” și „locuit de același spirit ca Isus”) a reușit să convingă un grup de 38 de adepți să se sinucidă, pentru a reînvia la un nivel superior. Macabrul ritual a avut loc cu ocazia trecerii Cometei Hale-Bopp, în martie 1997 – care cometă, credeau sectanții, urma să fie însoțită de un OZN și deschidea „Poarta Raiului”, bună oportunitate pentru ei să-și abandoneze „costumele spațiale” (corpul) și să se îmbarce spre eternitate.

Un alt grup contactat de Vallée au fost raëlienii, o mișcare înființată, în anii șaptezeci, în Franța, de un anume Claude Vorilhon. Raëlismul este o „religie ateistă” care susține că omenirea a fost creată de extratereștri (numiți, nu-i așa, „Elohim”). În doctrina raëliană, după lansarea bombei atomice de la Hiroșima, omenirea a intrat într-o „Epocă a Apocalipsei”, din care nu poate ieși decât dezvoltând un nivel tehnologic foarte avansat și pus integral în slujba păcii și „îmbunătățirii” omului – mai ales prin clonare. Odată acest nivel atins, Elohim vor veni din nou pe pământ și, punând la dispoziție tehnologia lor ultra-avansată, vor crea aici o utopie.

Credințele și practicile (mai ales sexuale) ale grupului au stârnit multe scandaluri de-a lungul anilor, dar, în 2002, M.I.R. s-a depășit pe sine anunțând cu surle și trâmbițe clonarea cu succes a unei ființe umane, numita „Baby Eve”. Informația nu a putut fi verificată, pe fetiță nu a văzut-o și n-a examinat-o nimeni și se speră că întregul incident a fost o stranie operațiune de propagandă, care a dus, totuși, și la câteva procese. Întreaga tevatură face obiectul unui documentar intitulat Raël: The Alien Prophet, difuzat pe Netflix.

În fine, așa cum menționam mai sus, Vallée a făcut parte din aceleași cercuri cu Andrija Puharich și Uri Geller, personaje centrale în ceea ce autorii Lynn Picknett și Clive Prince descriu în volumul lor, „The Stargate Conspiracy” (tradus și la noi la editura RAO în 2005 -2006). Observați trimiterea din titlu la proiectul militar-paranormal Stargate de la Stanford. (Și observați că și actualul proiect de dezvoltare IA, anunțat cu surle și trâmbițe de președintele Trump în chiar ziua inaugurării, tot Stargate se numește…).

Volumul „The Stargate Conspiracy”, care merită o cronică separată, susține existența unui complot complex și insidios de impunere a unei noi religii mondiale, având în centrul său Egiptul, Atlantida (Antarctica) și OZN-urile (extratereștrii antici; tehnologii exotice) – elemente care, așa cum arătam în seria „Destinul ocult al Americii”, sunt centrale în ezoterismul occidental.

„Complotul Marțienilor”: Un complot al serviciilor militare și de informații

Vin, în fine, la teoria prezentată de Vallée în „Messengers of Deception”, că fenomenul este manipulat de om: „o stratagemă pusă la cale de un grup uman pentru a-și promova propriile scopuri”. Vallée afirmă:

„Grupul de oameni care va reuși primul să valorifice teama de forțele cosmice și emoțiile din jurul contactului OZN pentru un scop politic va putea exercita un șantaj spiritual de dimensiuni incredibile.”

Este o temă care preocupă tot mai intens cercurile „conspiraționiste”, care se tem de o manipulare a fenomenului – inclusiv prin înscenarea unei „invazii extraterestre” – cu scopul de a impune forme extreme de supraveghere și control. Menționam, în seria „Dosarul JFK”, relatarea lui Dr. Carol Rosin, colaboratoarea lui Wernher von Braun în ultimii lui ani de viață, despre avertismentul pe care acesta i l-a dat. Von Braun spunea că strategia de control al populației va fi aceea de a crea frică prin amenințarea cu diverse – de la ruși la teroriști arabi – dar ultima și cea mai mare amenințare, cu ajutorul căreia se va putea impune un control total, va fi amenințarea cu extratereștrii.

La începutul anilor optzeci, Vallée propunea două ipoteze de astfel de posibil „complot uman”, pe care le numește „Complotul Marțienilor” și, respectiv, „Intervenția Ezoterică”.

„Complotul Marțienilor” desemnează un complot al unor (facțiuni din) serviciile militare și de informații. Numele provine de la „Marțieni” – cum le spuneau serviciile britanice, în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, celor din colosalul aparat de spionaj care ținea Comandamentul Aliat la curent cu manevrele și intențiile naziștilor.

Centrul acestui aparat era LCS (London Controlling Section), înființată de Churchill sub comanda lui directă, și care reunea „mijloace speciale” dintre cele mai excentrice. LCS era condusă de colonelul John Bevan, cu remarcabilul titlu de „Controller of Deception” („Controlorul Înșelăciunii”).

Nu putem face aici o istorie a activităților, care de care mai trăsnite, ale acestei „Secții”, cert este că în sânul ei s-a creat mașina de decriptare Ultra (primul supercomputer) și tot acolo s-au pus la cale falsele invazii cu care britanicii sperau să-l ducă de nas pe Hitler – asta pe lângă false informații, false ziare, false programe radio, unități militare fantomatice, etc.. Printre membri se numărau și ocultiști, unii chiar cu un pedigri impresionant. Volumul lui Anthony Brown, „A Bodyguard of Lies” (1975) este primul care a documentat această fantastică operațiune.

Așadar, spune Vallée, există un precedent istoric serios pentru un vast complex, dezvoltat în secret în sânul serviciilor militare și de informații, al cărui unic scop este „înșelăciunea strategică”.

Ideea că aceste activități au continuat, ba chiar au luat o amploare incalculabilă după 1945, în timpul Războiului Rece, pare mai mult decât plauzibilă. De altfel, potrivit lui Vallée, LCS a fost modelul după care s-au dezvoltat mai târziu „secții” similare în sânul KGB și CIA.

Teoria lui Vallée este întărită și din alte surse. Descriam, în seria „Dosarul Argentina”, o posibilă fuziune a proiectelor tehnologice militare și spațiale ale SUA cu cele – extrem de avansate – preluate de la naziști după război, în cadrul Proiectului Paperclip și nu numai. Și arătam că generalul american însărcinat cu cazul Roswell (prima „prăbușire” mai cunoscută a unui OZN în SUA, în 1947) bănuia acolo nu o sursă extraterestră, ci un proiect tehnologic nazist, dezvoltat clandestin după război.

În perspectiva lui Vallée, această teorie ar explica nu întreg fenomenul, dar, printre altele, măcar tăcerea suspectă a serviciilor militare pe subiectul OZN; multele mușamalizări; precum și faptul că serviciile de informații infiltrează constant ufologia, atât la nivelul organizațiilor de cercetare a fenomenului, cât și la cel al „religiilor OZN”. Ar fi de menționat aici, în paranteză, că marea majoritate a figurilor mari din proiectele de „vedere la distanță” erau scientologi – altă „religie OZN” dezvoltată imediat după război și apărută, cu accente oculte marcate, în proximitatea programului spațial.

În fine, cred că această ipoteză a luat amploare în zilele noastre, când personaje care fac parte din complexul militar-industrial-de spionaj, prezentându-se ca „denunțători” (whistleblowers), tind să acrediteze ideea de „amenințare extraterestră”, în scopuri implicite de manipulare și control al populației.

„Intervenția Ezoterică”: Un complot al ocultiștilor

A doua ipoteză a lui Vallée (o „teorie a conspirației”, cu toate neajunsurile aferente, admite el) este că, având în vedere asemănarea extraordinară dintre fenomenele „oculte” și fenomenul OZN, în spatele întregii operațiuni s-ar putea afla un grup de ocultiști, recrutați sau nu de servicii secrete. Vallée notează că:

„Temelia tuturor învățăturilor „ezoterice” este că realitatea obișnuită este doar o iluzie…. [Dar] realitatea poate fi manipulată în mod conștient de cei care îi înțeleg natura «superioară», posibilitate pe care știința modernă încă nu a studiat-o.”

Sau, mai degrabă, aș completa eu, știința publică, aceea pe care o cunoaștem noi, nu pare s-o fi studiat. Pentru că Proiectul Stargate, de exemplu, nu se rezuma la a-i pune pe clarvăzători să povestească ce mai vedeau ei ici și colo, la distanță, ci încerca să studieze fenomenul și, foarte important, să îl controleze. Și nu era singurul efort de acest fel. „Văzătorii” din proiect povestesc întâlniri cu rivalii lor din serviciile sovietice, veniți și ei, tot în „corpul astral”, să investigheze (sau să apere) aceleași obiective.

Astfel că, deși deplânge că tehnicile de manipulare a realității ar fi rămas niște secrete bine păstrate în sânul „tradiției oculte”, Vallée amintește de rolul organizațiilor oculte în momente cheie ale istoriei („de la cruciade la Revoluția franceză și de la Războiul american de independență la instaurarea Celui de-al Treilea Reich”) și notează că organizațiile de spionaj folosesc grupuri oculte ca fațadă.

Așa cum arătam în seria „Destinul ocult al Americii”, „marele maestru” Manly P. Hall explică faptul că societățile secrete oculte sunt, în același timp, și societăți politice. Pe de altă parte, se cunosc multe cazuri de ocultiști folosiți pentru activități de spionaj – de la Giordano Bruno și John Dee la Houdini și Aleister Crowley. Este posibil, deci, să avem aici o alianță incestuoasă mult mai profundă și mai vastă decât ne-ar plăcea să credem între serviciile de spionaj, avangarda științifică și tehnologică și ocultism.

Cine controlează pe cine?

În fine, așa cum menționam, Vallée admite că niciuna dintre ipotezele „conspiraționiste” de mai sus nu poate explica întreg fenomenul OZN, care „reprezintă o manifestare a unei realități care transcende cunoașterea noastră actuală despre fizică”:

„Cred că este un sistem în jurul nostru care transcende timpul și transcende spațiul. Rămân încrezător că omul va putea înțelege această realitate superioară. Bănuiesc că sunt oameni care au înțeles-o deja și că ei sunt implicați în unele aspecte ale contactului cu acest fenomen.”

Descriind câteva incidente în care el însuși a avut de-a face cu sincronicitatea, care tinde se apară nu doar în jurul fenomenului ocult, ci și în jurul fenomenului OZN, Vallée povestește încercările întreprinse la Stanford de a cerceta științific clarviziunea și telepatia, arătând, însă, că abordarea științifică, după criteriile spațiu/timp/locație, nu este cea mai potrivită.

În schimb, odată cu dezvoltarea computerelor, spune el, s-a înțeles că informația este mai ușor de obținut prin asociere și poate fi „evocată” prin „cuvinte de putere” (cuvintele cu care „dăm căutare” noi, azi, pe Google, ori „haștagurile”). Ceea ce, desigur, ne plasează exact în paradigma magiei. Gândirea magică este gândirea prin asociere, pe principiul „corespondențelor”, iar formulele magice sunt „cuvinte de putere”. Apropiere care, pentru oricine a studiat istoria dezvoltării computerului și inteligenței artificiale, nu ar trebui să fie o surpriză.

Astfel că, în final, avem, în fenomenul OZN, o confluență neliniștitoare între:

(1) entități sau forțe care reprezintă o lume juxtapusă doar parțial dimensiunilor lumii noastre și care, prin efectele pe care le produce în lumea noastră, este presupusă a fi de ordin superior;

(2) o încercare, poate deja reușită, într-o măsură mai mare sau mai mică, a omului de a folosi și controla aceste forțe – efort multimilenar, de altfel, manifestat în toate epocile prin magie și, mai recent, prin știință;

(3) unul sau mai multe eforturi, conjugate, disparate, poate chiar rivale, ale unor grupuri de a manipula (ba chiar de a imita) fenomenul și efectele acestuia asupra conștiinței umane pentru promovarea propriilor interese sau, la o scară mai mare, pentru a imprima civilizației o anumită direcție de dezvoltare. Din această zonă ar putea face parte și cel puțin unele dintre manifestările tehnologice ale fenomenului, dezvoltate în subteranele proiectelor secrete, pe baza unor cunoașteri științifice care nu sunt făcute publice.

În centrul chestiunii rămâne, însă, un mare mister; admițând realitatea fenomenului, care este scopul acestuia? Dincolo de direcțiile pe care, prin imitație sau manipulare, i l-ar imprima niște oameni, are el un scop? Vallée propune ideea că fenomenul este un gigantic mecanism de control al omenirii, a cărui natură scapă oamenilor de știință (deși nu scapă religiei și nici ocultiștilor).

Pe de altă parte, el crede, totuși, că omul de știință (sau, mai „conspiraționist”, magicianul, deși cei doi devin imposibil de distins de la un punct încolo) ar putea controla controlorul. Cu asta, Vallée se plasează în vechea tradiție a „Colegiului Invizibil”, „filosofii necunoscuți”, oamenii de știință geniali (și ezoteriști, pe alocuri) care află totul despre Creație, o „îmbunătățesc” și, mai departe, o refac, demiurgic, după chipul și asemănarea lor.

Iar noi ne întrebăm: dacă fenomenul are propriul scop; și dacă, așa cum se înțelege din premisă, este un fenomen de ordin superior, cât din „manipularea” lui de către om urmează, cu adevărat, voința magicianului, și cât este, de fapt, magicianul cel manipulat?