Comisarul european pentru industrie, Stéphane Séjourné, a declarat că, în cazul în care recent anunțatul plan de a scădea dependența Europei de China în materie de pământuri rare nu reușește, UE trebuie să aplice „un instrument comercial care nu a fost niciodată folosit până acum”, zis și „bazooka”.
S-o luăm pe rând. Problema este că Europa are mari probleme de acces la pământuri rare; China, care deține, practic, monopolul, în domeniu (cu 98%) a impus limite la export. Fără pământuri rare, foarte multe lucruri nu se pot face – inclusiv în domeniul tehnologiei militare, într-un moment în care UE vrea să se înarmeze.
China a impus Europei aceleași restricții ca și Statelor Unite, deși, spune, Séjourné, „puteau face o diferență între noi și americani”. De ce nu au făcut-o? Nu pentru că UE este subordonată SUA, cum ar putea crede cineva în mod ușuratic, ci : „Realitatea este că suntem luați în cătare pentru ceea ce suntem” (o probabilă aluzie la „valorile europene”).
O diferență între Europa și SUA există, totuși, și anume că americanii a început deja eforturile de producție internă de pământuri rare și încearcă să-și asigure accesul la aceste resurse și în alte zone ale lumii, cum ar fi Groenlanda și Ucraina.
Uniunea Europeană, în ce o privește, a găsit altă soluție: un plan de acțiune. Planul se numește RESourceEU și, deși a fost dezvăluit recent, nu aduce nimic nou față de strategia de securitate economică anunțată de Comisia Europeană în 2023, care constă în trei planuri mai mici: „reorientarea către o mentalitate mai proactivă”, „identificarea metodelor prin care UE poate folosi mai eficient instrumentele pe care le are deja la dispoziție” și „întărirea colaborării cu partenerii”. Există, totuși și noutăți: „se face aluzie la potențiale acțiuni” și, firește, se propun niște reglementări care să codifice frumos, pe hârtie, planurile mai sus menționate.
În cazul, foarte improbabil, că acest plan nu reușește să asigure Europei accesul la pământuri rare, există un plan de rezervă, care constă în crearea unei noi agenții pe modelul agenției nipone JOGMC care se ocupă, în mare, cu identificarea și dezvoltarea de noi surse de pământuri rare și cu stocarea lor și care, în cei 15 ani de funcționare (agenția fiind înființată, precaut, în 2010) a reușit să scadă dependența Japoniei de pământurile rare din China de la 90% la 60-70%. Dependența Europei de China în acest domeniu este, astăzi, de 100%.
Dar nimic din toate astea nu e simplu de realizat. Experții avertizează că, dacă e ca viitoare agenție UE să dețină propriile depozite securizate de pământuri rare „un ministru francez va trebui să fie sigur că pământurile rare destinate construcției de jeturi Rafale sunt bine securizate într-un buncăr situat adânc în inima munților în România”. Și-apoi, „Europa nu are o armată de geologi care să se ducă acum să răscolească Africa sau America de Sud după resurse”. Și nici bani nu are: cu actualele constrângeri bugetare, oficialii sugerează că noul plan va fi, de fapt, o nouă etichetă pusă pe programe mai vechi – „tehnică pe care Comisia o folosește tot mai des”.
În fine, ar mai fi și problema politică. „Actuala mantră europeană – «suveranitatea europeană» și «fabricat în Europa» – nu se potrivește realității că asigurarea liniilor de aprovizionare presupune surse externe”. Ceea ce – revenind la anunțul cu care am început – înseamnă colaborare cu alte țări, nu măsuri tip „bazooka”.
Sursa: Euractiv
