După cum ne amintim, la întrunirea anuală a elitelor transatlantice de la Davos, în ianuarie anul acesta, prim-ministrul canadian Mark Carney a lansat un apel la „puterile mijlocii” – între care, în primul rând, statele membre ale Uniunii Europene, Marea Britanie, Australia – pentru a crea o „nouă ordine mondială”, între SUA și China. Carney a reluat, între timp, acest apel, cu diferite ocazii.
În siajul acelui apel, atât Canada, cât și UE și Marea Britanie au deschis un front larg de discuții cu China, care, pe de o parte, a reușit să irite SUA, și, pe de altă parte, nu a produs cine-știe-ce beneficii în relația cu Beijingul, lucru observabil azi, când The Economist anunță că un război comercial între UE și China devine inevitabil.
La acest fond se adaugă semnalele tot mai puternice că SUA își reduce participarea la NATO – cu obligația aliatelor europene de a-și crește contribuția, mai ales financiară, pentru a o suplini. O componentă foarte importantă a discuțiilor pe acest subiect, așa cum a rezultat din recentul summit „NATO 3.0” de la Ankara, este cine va produce armele care se vor cumpăra cu sutele de miliarde adăugate le bugetul NATO prin creșterea procentului din PIB dedicat apărării. Competiția este acerbă; și SUA, și UE, și Canada ar vrea să fie producători, pentru dezvoltarea propriilor industrii.
La aceste tensiuni se adaugă nemulțumirea exprimată de SUA față de lipsa de participare a aliatelor sale europene în războiul cu Iranul.
Pe acest fundal, sub-secretarul american pentru război, Elbridge Colby, postează pe X, poziția sa privind inițiativa lui Carney pentru o „a treia cale”, care denotă tensiunile crescânde din sânul blocului occidental.
Elridge Colby este specialist în strategie americană, mai ales cu privire la China, și autor al volumului „Strategy of Denial” (2021) – în care susține, pe scurt, că obiectivul strategic cel mai important al SUA este să împiedice China să devină un hegemon regional, iar, pentru asta, are nevoie de o coaliție cu „puterile mijlocii”.
Traducerea acestei postări: „Se face mare tapaj zilele astea despre o strategie colectivă a «puterilor mijlocii». Noi, la Departamentul de Război, nu ne facem griji că ar putea fi o posibilitate serioasă. Mai degrabă, ce ne preocupă este că unii dintre partenerii și aliații noștri vor crede că este și vor irosi resurse prețioase de timp, bani și capital politic pe o iluzie.
Din punctul nostru de vedere, o strategie colectivă a puterilor mijlocii se bazează pe o înțelegere viciată a relațiilor internaționale. Noi suntem realiști flexibili. Ca atare, vedem scena internațională prin prisma interesului, geografiei, economiei, puterii militare etc. «Puterile mijlocii» nu o au o bază coerentă de aliniere.
Înțelegere care, în experiența noastră, este dovedită de realitate. Observăm un nou «avânt» în dorința de angajare cu SUA, iar nu o reducere. Sub conducerea președintelui Trump, țările nu doar că înțeleg valoarea angajării cu SUA, dar înțeleg și că aceasta nu mai poate fi luată de-a gata. Vedem indubitabil o cerere incredibil de puternică și de continuă pentru prezența și angajarea militară americană, peste tot în lume.
Să luăm exemplul industriei noastre de apărare și vânzării de arme. Mulți comentează că, din cauza unei pretinse frustrări resimțite față de Statele Unite, baza industrială americană de apărare va pierde pe piața de armament. Ceea ce nu este nici real, nici fezabil.
Realitatea este foarte simplă: nu există nicio țară sau țări alternative care să poată concura cu baza industrială de apărare a SUA, nici în cantitate, nici în calitate. Așa cum o spune președintele, Statele Unite produc cele mai bune echipamente, și le produc la o scară pe care nu e plauzibil ca vreun alt competitor să o poată egala. Mai degrabă, accesul la baza industrială de apărare americană este un privilegiu, nu un drept.
În același timp, companiile americane sunt în prima linie a tehnologiilor avansate. Nu există nicio alternativă credibilă, printre țările libere, la tehnologia americană și implicațiile ei pentru apărare.
Asta nu înseamnă că aliații și partenerii ar trebui să renunțe la a cheltui mai mult sau a investi în propriile baze industriale de apărare. Dimpotrivă, a cheltui mai mult ne ajută pe noi toți și ajută mai ales securitatea aliaților noștri. Salutăm investițiile făcute de aliații noștri în propriile baze industriale, dar făcute de o manieră care colaborează cu America, nu încearcă să o copieze sau înlocuiască.”
Sursa în text.
