În aceste zile apăsătoare, Zero Hedge ne amintește de teoria ciclicității istoriei anglo-americane prezentată de istoricii William Strauss și Neil Howe în volumul lor, „The Fourth Turning”, publicat în 1997. După cum sugerează și titlul cărții, am fi acum la începutul celei de-a patra „răsuciri”.
„Istoria are anotimpuri”, spun autorii. Iar acum, ca în serialul Game of Thrones: „Vine Iarna”.
În teoria celor doi, fiecare ciclu ar avea o durată de între 80 și 100 de ani, fiind împărțit în patru perioade de între 20 și 25 de ani, numite „cotituri” sau „răsuciri”.
Prima Răsucire (Era Superioară) este una de încredere în instituții și solidaritate socială, venind în urma unei mari crize. Regulile funcționează, oamenii au încredere în ele, conformarea este răsplătită. Exemplele ar fi perioada de înflorire de după Al Doilea Război Mondial sau reconstrucția de după Războiul Civil american.
A Doua Răsucire (Trezirea) este o renaștere spirituală și culturală care contestă consensul instituțional din prima epocă. Este o perioadă în care renaște individualismul, sistemul este supus la provocări – exemplele date fiind „revoluția conștiinței” din anii 1960-1970 sau A Doua Mare Trezire religioasă din anii 1820-1830.
A Treia Răsucire (Destrămarea) este o perioadă de slăbire a instituțiilor, maximum de individualism și declin al ordinii civice. Încrederea în guvern, în media, în corporații, între indivizi – se prăbușește. Exemple: epoca „războaielor culturale” din anii 1980-1990 sau „epoca aurită” de la finalul secolului al XIX-lea.
A Patra Răsucire este Criza – o epocă decisivă, în care instituțiile sunt distruse și reconstruite. De regulă, spun autorii, această cotitură este catalizată de o amenințare existențială: război, colaps economic, fractură civilizațională. Vechea ordine este dată la o parte și se construiește una nouă. Exemplele ar fi: Marea Depresie economică din anii 1930 și Al Doilea Război Mondial; sau Războiul Civil și Revoluția americană.
Punctul la care ne-am afla noi acum – noi, toate țările absorbite în acest ciclu al civilizației anglo-americane – este începutul Celei de-a Patra Răsuciri. Cei doi autori fixează momentul declanșării procesului în 2008, cu ocazia crizei financiare, iar rezolvarea undeva între 2025 și 2030. Bătăliile care se poartă azi – cu privire la sistemul monetar, la legitimitatea instituțiilor, la natură, la adevăr – sunt conflictele definitorii ale acestei Crize.
Rezultatele unei Crize nu pot fi prezise în detaliu, dar tiparul va fi același: vechile instituții sunt dezvăluite ca incompetente sau corupte; există o bătălie între mai multe viziuni privind noua ordine; rezultatul depinde de care dintre tabere reușește să mobilizeze mai multe forțe (sociale, politice, economice sau militare) pentru a-și impune viziunea. Procesul nu este unul ordonat și nici just; el produce suferințe și pierderi enorme până la reconstrucție.
În analiza autorilor, anul 2008 a fost punctul de declanșarea a actualei Crize pentru că a scos la iveală faptul că sistemul financiar nu este o mașină de produs prosperitate, ci un mecanism de reciclare a datoriei, susținut de aparatul de reglementare, capturat de interesele financiare, și de intervențiile băncilor centrale. Programele de „tipărit bani” care au urmat (circa 20 de trilioane de dolari emiși de băncile centrale între 2008 și 2020) nu au făcut decât să amâne deznodământul, cauzând creșterea masivă a prețurilor la imobile și alte bunuri și o concentrare radicală a averii, care agravează Criza.
Al doilea pas al Crizei a fost covidul: o criză simultană a sistemului de sănătate publică, a credibilității instituționale și a libertăților civile, transformate de aparatul de stat în arme care, aflate în pregătire de decenii, au fost scoase din arsenal și îndreptate împotriva populației sub pretextul unei urgențe sanitare.
Acum, suntem în pragul celui de-al treilea pas al Crizei: criza monetară actuală vine după ani de „tipărit bani”, ani de realiniere geopolitică generată de ascensiunea Chinei și reorganizare a alianței occidentale – ani de fractură la nivelul societății, care descoperă nu doar că a fost mințită sistematic, dar și magnitudinea incredibilă a minciunii.
Criza, ne asigură autorii, nu se termină până când toate aceste probleme nu sunt rezolvate. Cum va arăta noua ordine, rămâne de văzut.
Deocamdată, metoda aleasă pentru rezolvare pare a fi o combinație de război mondial, demantelare a economiei globale și instaurarea unui sistem super-tehnologizat de supraveghere și control asupra populației.
Sursa în text.
