Center for European Policy Analysis comentează reglementările privind protecția datelor biologice ale cetățenilor: BIOSECURE Act, adoptată de Senatul SUA în decembrie 2025, care reclasifică aceste date ca bunuri de importanță strategică și o prioritate națională în materie de securitate, și EU Biotech Act, propus de Comisia Europeană tot în decembrie trecut, care include biotehnologia între domeniile strategice pentru autonomie și securitate economică a Uniunii Europene.
Datele în discuție (ADN, ARN, proteine, markere metabolice etc.) oferă un tablou cuprinzător al biologiei umane și sunt esențiale pentru dezvoltarea de medicamente, medicină personalizată și supravegherea bolilor. Agregate, aceste date relevă vulnerabilitățile unor întregi populații și conferă avantaje economice în cursa pentru dezvoltarea de produse farmaceutice de nouă generație.
Cele două reglementări, subliniază articolul, sunt tratate „la fel ca semiconductorii sau modele IA avansate. Ce contează este controlul”. Dar, deși asemănătoare, abordările SUA și UE nu sunt identice; Europa este mai preocupată de competitivitate în materie de biotehnologie, decât de securitate.
BIOSECURE Act împiedică agențiile federale să achiziționeze echipamente și servicii de la companii de biotehnologie care nu sunt aprobate de stat, interzice transferul de date biologice către guverne străine sau obținerea de date privind genomul uman fără consimțământul informat al persoanei.
Principala preocupare a Congresului a fost aceea de a proteja aceste date de companiile chineze, tot mai prezente în domeniul biotehnologic (BGI, MGI, Complete Genomics, Wuxi AppTech, Wuxi Biologics). Protecția acestor date devine subiect de securitate națională; companiile americane sunt obligate să verifice eventualele legături ale partenerilor lor de afaceri cu aparatul militar sau de informații al unor puteri rivale și să respecte condiții stricte privind stocarea, gestiunea și transmiterea acestor date.
Aceeași preocupare rezultă și din reglementarea europeană, care tratează această structură de date din perspectivă geostrategică, creând noi cadre de securitate pentru stocarea, gestiunea și transmiterea datelor și urmărind reducerea dependenței de furnizorii din China – din care provin 45% din ingredientele farmaceutice folosite în UE.
Pe de altă parte, spre deosebire de SUA, care interzice achizițiile de la anumite companii, Bruxellesul înclină mai mult spre competitivitate și construirea de noi capacități: simplificarea și unificarea reglementării, mobilizarea de noi investiții (10 miliarde de euro în parteneriat cu Banca Europeană de Investiții) și instituirea de restricții în anumite domenii.
Atât SUA, cât și UE, au, deci, în vedere o transformare a regimului datelor biologice și a lanțurilor de aprovizionare din sectorul farmaceutic, abordate acum ca bunuri strategice, nu comerciale sau pur științifice, ceea ce, notează articolul, poate conduce la o transformare a domeniului cercetării și inovației științifice, reducând accesul la noi descoperiri pe faliile geopolitice.
Un singur lucru – ce mai important – nu este reglementat nici de SUA, nici de UE: cui aparțin aceste date? Cine este proprietarul lor? Persoana despre al cărei ADN, ARN, proteine sau metabolism este vorba? Sau statul, respectiv birocrația UE? Sau companiile care stochează, secvențiază și gestionează aceste date?
O „scăpare” care nu anunță nimic bun.
Sursa în text.
