France-Soir comentează un raport elaborat, la finalul lunii iulie 2026, sub egida FMI: The Generalized Jevons Paradox and the Future of Energy și care, poate tocmai din cauza conținutului său exploziv, nu a apărut pe prima pagină a tuturor ziarelor, așa cum merita.
Raportul, rezultat al studiilor a trei cercetători, ajunge la concluzia că tranziția energetică – piatra de temelie a politicilor publice, a taxelor și discursurilor moralizatoare din ultimele trei decenii – nu se regăsește nicăieri în datele statistice.
Prima observație esențială a cercetătorilor este că, la scară globală, sursele de energie nu se înlocuiesc unele pe altele, ci se cumulează. Cărbunele nu a eliminat niciodată lemnul; petrolul nu a eliminat cărbunele; sursele regenerabile nu elimină hidrocarburile. Omenirea arde azi mai multă biomasă decât la 1800.
A doua observație esențială. cu cât devenim mai eficienți, cu atât consumăm mai mult în total. Acesta fiind paradoxul formulat de William Stanley Jevons în 1865, extrapolat la toate formele de energie și materiale. concluzia logică și tulburătoare este că ponderea combustibililor fosili în amestecul energetic poate scădea chiar și în timp ce consumul, în termeni absoluți, continuă să crească.
Teza a fost susținută de unul dintre autorii raportului, istoricul Jean-Baptiste Fressoz, și într-un volum publicat anterior („Sans transition”), dar remarcabil este faptul că raportul acesta este acum publicat de FMI – „bastion al ortodoxiei economice”, spune France-Soir.
De altfel, chiar și World Economic Forum – și mai bastion decât FMI – a admis, în indicii publicați în 2026, că sistemul energetic global trece printr-un proces de „adăugare, mai degrabă decât de substituție”, cererea de combustibili fosili situându-se la niveluri record – ca și emisiile, în ciuda avântului surselor regenerabile.
Acesta fiind, poate, și unul dintre motivele pentru care însuși Larry Fink – alt bastion și el – șeful BlackRock și întruparea „finanțelor verzi” acum câțiva ani, a lăsat-o moale de tot cu cruciada ESG (Mediu, Social, Guvernanță), la a cărei propagare agresivă contribuise, de altfel, din plin. Într-un interviu acordat anul trecut la Fix News, Fink punea problema în termenii unui „pendul” care uneori oscilează prea tare.
Concluzia France-Soir: „Treizeci de ani de planuri climatice, sisteme de tip cine e bun- cine e rău, reglementări și interdicții privind motoarele cu combustie internă. Treizeci de ani clădiți pe o premisă pe care, în ele din urmă, nimeni nu o verificase, dar pe care toată înalta finanță o susținea cu ardoare: că lucruri curate vor înlocui lucruri care produc poluare… Ei bine, nu; nu este nicio înlocuire, ci o adăugare.
Cât timp vor mai pretinde liderii noștri că nu au citit datele sau că nu știau aceste adevăruri? Cât timp vor mai face sluj la creditori?
În climatul actual și în plină caniculă, acest articol ar trebui să atingă o coardă sensibilă… Narațiunea devine tot mai greu de susținut”.
Sursa în text.
