Scriam zilele trecute despre un nou elan care bântuie sferele ONU întru (re)definirea drepturilor omului, astfel încât ele să cuprindă și, de pildă, un drept la avort – ba chiar redefinirea omului însuși, care să aibă o puzderie de „genuri”, în loc de cele două sexe biologic verificabile.

Avântul s-a extins și la conferința de climate change de la Antalya (COP31), unde participanții au ajuns la etapa la care emit acel gen de documente indigeste pe care populația planetei nu le citește niciodată și de care află, de regulă, când e deja prea târziu – miceliul globalismului s-a mai îngroșat cu cinci centimetri și din el au mai răsărit câteva mii de ciuperci multistakeholder.

Dacă vă întrebați ce treabă are narațiunea „schimbării climatice” cu narațiunea „genului”, înseamnă că nu ați înțeles nimic din globalism.

Ne explică Politico: „Genul face parte din discuțiile climatice întrucât cercetătorii au descoperit că impactul încălzirii globale afectează disproporționat femeile și fetele, inclusiv prin creșterea violenței bazate pe gen și a riscurilor de sănătate în timpul sarcinii. Grupurile marginalizate și oamenii afectați de discriminare sunt, în general, mai vulnerabili la impactul climatic, spun oamenii de știință”.

Tot „cercetătorii” și „oamenii de știință” au spus și că, reamintesc, climate change este, de fapt, o criză globală de sănătate publică”. Clima schimbătoare funcționează ca pretext de agitprop și liant între „sănătatea publică” și „egalitatea de gen”, întregul ansamblu devenind, treptat, înlocuitor de drepturile omului – cum ar fi cel la liberă conștiință și expresie, la viață privată, la autonomie corporală și la creșterea propriilor copii potrivit propriilor convingeri.

Când colo, relatează publicația (pe baza declarațiilor a patru diplomați care – deja este o tradiție – nu-și dau numele), într-o alianță de neconceput, „Vaticanul își unește forțele cu Rusia pentru a bloca orice referință la recunoașterea genului în discuțiile care au loc la COP31”; din fericire, „Uniunea Europeană a ripostat puternic” la o asemenea erezie.

Diplomații anonimi „suspectează că manevra este motivată de opoziția la drepturile LGBTQ+. Schimbările descrise ar restrânge definițiile incluse în textele COP31 pentru a exclude persoanele transgender”.

De exemplu: „[Vaticanul și Rusia] vor să înlocuiască termenul «gen» cu «femei» și nu acceptă nici măcar o trimitere la «toate femeile» [adică «femeile» de orice sex]; vor doar «femei»”.

UE, vitează, a cerut celor două oponente să renunțe la obiecțiuni și să păstreze limbajul agreat anterior – într-unul dintre acele documente pe care, cum spuneam, nu le citește nimeni decât prea târziu. În cazul de față, Acordul de la Paris, încheiat acum un deceniu, care militează pentru politici „adecvate la gen”, adică politici care să trateze climate change în funcție de diferitele „genuri”.

„Asistăm la opoziția tot mai puternică și mai coordonată a câtorva părți împotriva principiilor fundamentale care subîntind o acțiunea climatică eficientă și incluzivă, printr-o respingere activă a celor mai bune date științifice disponibile și a integrității informației, drepturilor omului și egalității de gen”, a spus, potrivit Politico, un membru al delegației UE la Antalya – citind, sper, de pe un bilețel această imemorabilă înșiruire de topoi globaliști.

Mai grav, Vaticanul și Rusia se bucură de susținerea unor țări precum Argentina și Paraguay.

Acum, sigur că diplomații anonimi sunt șocați: cum este posibil ca Vaticanul să se alieze cu Rusia pe acest subiect în condițiile în care papa Leon al XIV-lea „și-a exprimat public simpatia pentru victimele agresiunii lui Vladimir Putin în Ucraina”?

Poate unde Vaticanul nu este doar „o țară”, așa cum este tratat pe tot parcursul relatării, iar Rusia este mai mult decât Putin și războiul din Ucraina. Dar nu; este vorba despre înclinațiile personale ale papei: „Deși considerat progresist pe anumite subiecte, papa nu a demonstrat deschidere față de persoanele transgender. Pe vremea când era episcop, el a declarat pentru presă: «Promovarea ideologiei de gen este deja o sursă de confuzie pentru că încearcă să creeze genuri care nu există»”.

În fine, indiferent care ar fi misteriosul motiv al acestei inacceptabile alianțe, „disputa afectează discuțiile de la COP privind drepturile omului și garantarea unei așa-zise «tranziții echitabile» care să asigure că toți cetățenii vor beneficia de eliminarea treptată a combustibililor fosili” – a spus un participant, care, îmi închipui, a ajuns la Antalya înot sau cu parapanta.

Mai să îi invidiez pe cetățenii genurilor neincluse în acest paradis, când aflu că, „pentru a ajunge la orice acord în urma negocierilor, este nevoie de consensul tuturor națiunilor” – și niciuna dintre tabere nu vrea să cedeze.

Acum, să vedem; „un nou test va fi la adoptarea textului final al conferinței. Proiectul face câteva trimiteri la egalitatea de gen și la «femei și fete, în întreaga lor diversitate»”.

Speranțe că această taxonomie proliferantă va trece nu prea sunt; unul dintre anonimi se frăsuiește: „Există o opoziție puternică la limbajul de gen. Este îngrijorător”. Doi anonimi declară că „au simțit asemănări între comentariile venite de la Rusia și Vatican în timpul negocierilor”; or fi citit din aceeași carte. „Folosesc aceleași mesaje. Se simte coordonarea”.

Și nici măcar „nu este pentru prima dată când cele două țări au condus o campanie de eliminare a limbajului legat de gen din textele climatice. La conferința ONU din 2024, Vaticanul s-a aliat cu Arabia Saudită și Rusia pentru a bloca limbajul despre drepturile de gen din decizia COP”.

„Diplomații sunt îngrijorați că disputa din Turcia va torpila discuțiile privind planul Acțiunea de Împuternicire Climatică, un parcurs de negocieri cu aspect tehnic care ar putea stabili dacă guvernele sprijină sau nu participarea societății civile la elaborarea politicilor”.

În limba omenească, este vorba despre noi bani pe care guvernele ar trebui să îi scoată din buzunar pentru ONG-urile de climă & gen: „Țările în curs de dezvoltare ne spun că au nevoie de un rezultat concret aici, ceva care să dea mandat guvernelor să aloce resursele necesare”.

„UE”, bineînțeles, „consideră Acțiunea de Împuternicire Climatică o parte esențială din efortul de acțiune climatică incluzivă și pune oamenii în centrul acestui efort”, a declarat membrul delegației blocului european la conferință. „Regretăm că părțile nu reușesc încă să accepte textul în pasajele lui esențiale”.

COP31 se termină azi, pe 20 noiembrie 2026; după aproape două săptămâni de extravaganță narativ-lingvistică pe marginea distopiei climato-sănătato-de gen, „țările au aprobat… un text de jumătate de pagină privind genul, care nu face decât să recunoască acordul de la COP-ul trecut, anume, ca politicile climatice să fie «sensibile la dimensiunea de gen» – o distanță enormă față de proiectele de decizie care sugerau ca politicile, ajutorul financiar și conferințele climatice să abordeze direct disparitățile de gen”.

„Nici măcar pe fraza «salutăm cu bucurie progresul» nu ne-am înțeles”, încheie, „suspinând” dezolat, un anonim.

Sursa în text.

Salvează PDFPrint articol