Așa cum notam la final de octombrie, „experții” urmăresc să determine ONU/OMS să declare oficial, la summit-ul de mediu care se desfășoară acum în Antalya (COP31), că „schimbările climatice sunt o urgență sanitară globală”.
Între timp, lucrurile progresează în această direcție. Simon Stiell, secretarul executiv al ONU pe teme de schimbare climatică, a declarat, în prima zi a Conferinței, că „Criza climatică este acum o criză globală de sănătate publică de proporții pandemice”.
Sănătatea publică a fost inclusă în topul primelor zece priorități pe Agenda de Acțiune a Conferinței, iar țărilor li s-a cerut să pună de urgență în practică Planul de Acțiune în Sănătate de la Belém (agreat la COP30), urmând, de asemenea, să se lanseze o nouă inițiativă, „Inițiativa Antalya pentru Reziliență în Sănătate”.
Inițiativa pare să pună un accent special pe Europa. Potrivit unei relatări Medscape – în paralel cu eforturile de la COP31 – o comisie OMS prezentă la Conferința Europeană de Sănătate Publică, eveniment care a avut loc între 11 și 13 noiembrie la Bilbao, a făcut recomandări îngrijorătoare guvernelor europene.
La această conferință europeană, un anume Enrico Giovannini, membru al „Comisiei paneuropene a OMS pentru Climă și Sănătate”, a ținut o cuvântare cu titlul „Putem supraviețui schimbării climatice?” – în care a îndemnat guvernele europene să recunoască schimbarea climatică drept urgență de sănătate publică, să-și transforme sistemele de sănătate și să-și reformeze politicile economice care „subminează sănătatea” (e.g., subvențiile pentru combustibili fosili), întărind, în același timp, „coordonarea între diversele departamentele guvernamentale” și, bineînțeles, investind mai mult în „climă și sănătate”.
De asemenea, OMS a recomandat guvernelor europene să trateze „climate change” ca „amenințare la adresa securității naționale și stabilității sociale”. Prim-ministrul marii Britanii, Andy Burnham, a reluat această idee la COP31.
Aș mai menționa numai că această întrepătrundere a „sănătății” (sau „stare de bine”, cum este ea definită de OMS) cu mediul și securitatea, reunite într-un monolit de interdependențe care fac imposibilă libertatea individuală, ilustrează caracteristicile regimului pe care îl descriu în seria „Sinarhia”.
Kit Knightly de la Off Guardian comentează această recalificare a „schimbării climatice” în „urgență globală de sănătate” într-un articol intitulat „COP31 & Climate Change’s ‘Public Health’ Re-Brand”, pe care îl traduc integral mai jos.
*
La COP31, „Schimbarea Climatică” își schimbă eticheta în „Sănătate Publică”
Kit Knightly, 12 noiembrie 2026.
„Săptămâna asta, cei «buni» și «măreți» s-au îmbarcat în avioanele lor private și s-au adunat în Antalya, Turcia, pentru a participa la COP31 – adică a 31-a întrunire a Conferinței Părților (COP) la Convenția-cadru a ONU privind Schimbarea Climatică (UN Framework Convention on Climate Change, UNFCCC).
Care este scopul acestei COP, în particular? Acela de a re-eticheta «climate change»: acum nu mai e despre mediu; este despre «sănătate publică».
Este ceva ce am prezis acum ani – de mai multe ori, chiar; și, iată, a devenit oficial. «Liderii de sănătate» de la ONU au declarat (potrivit EuroNews): «Criza climatică este acum o urgență de sănătate de proporții pandemice».
În declarația făcută la COP31, Organizația Mondială a Sănătății, se spune:
«La COP31, OMS va conlucra cu partenerii în efortul de a plasa sănătatea în centrul discuțiilor despre climă, promovând sisteme de sănătate care sunt reziliente climateric și sustenabile în privința mediului…
Includerea Sistemelor de Sănătate Dinamice și Reziliente pe lista primelor zece teme prioritare ale președinției COP31 este vitală și semnalează recunoașterea tot mai accentuată a faptului că sănătatea este atât prima linie de impact a schimbării climatice, cât și temelia unui răspuns eficient la schimbarea climatică.
Sistemele de sănătate reziliente ajută țările să anticipeze, prevină și trateze riscurile de sănătate asociate climei, promovând, în același timp. echitatea, continuitatea îngrijirii și reziliența socială pe termen lung.»
Luni, prima zi a summit-ului, a fost «Ziua Sănătății la COP31» și programul a inclus grupuri de discuții pe subiecte vag neliniștitoare precum «Acțiunea climatică hotărâtă și sănătatea digitală» și «Noi dimensiuni ale sănătății: tehnologii pentru problemele de sănătate legate de climă și accesul la acestea».
Treaba este făcută. Climate change este acum o amenințare majoră de sănătate publică – și nu oricum, ci «de proporții pandemice». Comentând știrea The Independent numea asta «un nou efort de a redefini schimbarea climatică în jurul sănătății».
Numai că nu este deloc un efort NOU; am prezis asta de-acum câțiva ani, când scriam despre «Planul elitei globale de a introduce o stare de urgență globală aproape permanentă prin redefinirea schimbării climatice drept o criză de sănătate publică mai rea decât covid» (în articolul Why are the globalists calling ‘Climate Change’ a ‘Public Health Crisis’?).
Directorul OMS spune asta încă din în 2023: «Criza climatică este o criză de sănătate».
În aceeași perioadă, în British Medical Journal apăreau editoriale cu titluri precum: «A venit momentul să tratăm criza climei și naturii ca o urgență indivizibilă de sănătate globală».
Așa că nu este deloc ceva nou; este ceva care se pregătește de multă vreme. A fost evident că asta va urma din momentul în care «climate change» a devenit diagnostic medical (noiembrie 2021); ori în care au început să vânture ideea de «climate lockdowns» (septembrie 2020).
Pe tot parcursul «pandemiei» covid, mai ales în prima perioadă, au existat tentative de a lega covidul de climă. În 2022, descriam astfel aceste eforturi (în articolul They want you to feel climate change is a ‘personal threat’. Here’s why):
«Încă din primele zile ale „pandemiei” au existat încercări insistente (și ridicole) de a asocia „covidul” cu „clima” în mintea publicului.
Au început prin a face o legătură directă între cele două și continuă până în zilele noastre să susțină că schimbarea climatică va provoca mai multe pandemii zoonotice.
Dar formula asta n-a prea mers.
Mai consistente și mai răspândite sunt mesajele care încearcă să redefinească „schimbarea climatică” nu ca o problemă de mediu, ci ca pe una de „sănătate publică”.
Tipul ăsta de mesaj a apărut prima dată în martie 2020, când pandemia nu avea încă trei lui vechime, iar British Medical Journal a publicat un studiu intitulat „OMS ar trebui să declare schimbarea climatică drept urgență de sănătate publică», studiu care susținea că încălzirea globală era ceva mult mai periculos decât un simplu virus și că trebuia tratată ca atare».
Bine, dar de ce? Asta este o întrebare cu un răspuns multistratificat.
În primul rând, este vorba de a transforma frica într-o armă. Oamenilor le-a fost mai frică de covid după două luni de propagandă decât le fusese vreodată de schimbarea climatică, după două decenii.
Din nou: de ce? Pentru că boala era o amenințare directă și imediată la adresa persoanei, nu un avertisment vag despre ceva care s-ar putea întâmpla peste câteva generații.
Realitatea fiind că pierd meciul cu «climate change»; îl tot pierd de ani buni. Și fiecare nouă predicție catastrofală care nu se materializează îi împinge pe oameni într-o apatie și mai pronunțată pe subiect.
Sunt obligați să schimbe discuția, lucru pe care Dr. Alan Dangour, director de climă și sănătate la organizația filantropică Wellcome Trust l-a spus cu o sinceritate revigorantă, într-o discuție cu The Independent:
«În acest moment, nu câștigăm disputa pe tema schimbării climatice… Așa că ne-am spus: De ce să nu aducem sănătatea în discuție? De ce să nu aducem în discuție familiile, comunitățile, în loc de concepte precum dioxidul de carbon? Așa se poate transforma acest subiect în ceva important, ceva ce guvernele înțeleg și care angajează oamenii în mișcare».
Nu spune chiar direct „încercăm o nouă abordare în propagandă pentru a-i speria mai tare pe oameni”, dar nici nu e prea departe; este maximum pe care o persoană care lucrează la Wellcome Trust ar putea să-l spună pe subiect.
În al doilea rând, recalificarea asta deschide un întreg nou univers de propagandă, reglementări, legi și «puteri speciale în situații de urgență». Acesta este efectul în lanț al trecerii de la dinamica schimbări climatice, care privea o amenințare din viitor, la ceva care amenință acum, imediat.
Este o putere care poate fi folosită acum, nu acumulată în timp pentru mai târziu. Covidul a constituit un precedent pentru genul de noi reglementări pe care oamenii le vor accepta pentru «a fi în siguranță» și, odată instalată, o urgență de sănătate publică legată de climă poate profita de acel precedent.
Asta înseamnă carantine pe motiv de climă (climate lockdowns) – lucru pe care nu l-au uitat și pe care îl vor face din nou, indiferent că-l vor numi așa sau altfel. Înseamnă informații zilnice despre calitatea aerului, sau avertismente privind temperatura, instrucțiuni despre cum a folosi mașina într-o anumită zi atrage o taxă pentru «conservarea calității aerului» – lucruri de acest fel.
În al treilea rând, este vorba de mai mulți bani. Anual se pun deoparte miliarde pentru investiții în „sănătatea publică”, iar, cu această redefinire, proiectele din zona «climate change» vor putea obține acces la aceste sume, pe lângă granturile enorme de care beneficiază deja.
Și nu se vor opri la sănătate publică: următoarea escaladare va fi securitatea națională.
Prezent la COP, prim-ministrul britanic Andy Burnham a declarat că schimbarea climatică este «o urgență de securitate națională»:
Din nou, Off Guardian a prezis și manevra asta, iar răspunsul la întrebarea «de ce?», în acest caz, este simplu:
«În cele din urmă, odată ce schimbarea climatică este o amenințare la adresa securității naționale – sau internaționale – guvernele pot instaura starea de urgență ori legea marțială, obținând puteri excepționale; pentru a rezolva urgența, desigur. Și asta vor și face».
«Climate change» este o narațiune care poate fi folosită într-o grămadă de scopuri. Poate fi o problemă de mediu. Poate fi o problemă de sănătate publică. Poate fi o problemă de securitate națională.
Este cheia de boltă a tuturor problemelor. Înseamnă ce vrei tu să însemne, când vrei tu să însemne ceva.
Și va fi unul dintre principiile fundamentale de organizare a noii ordini mondiale potrivit «Marii Resetări»”.
Sursa în text.
