Un nou caz demonstrează nadirul moral al unei culturi dominate de ban și contract: cazul bebelușului Gabriel West. Traduc mai jos parte din analiza eseistei Bruna Fascolla, istoric și licențiat în filosfie al Universidade Federal da Bahia, Brazilia.
„O asistentă medicală din Alaska, pe nume McKenna West, a acceptat, contra unei plăți de 60.000 de dolari, să poarte, ca mamă surogat, copilul unui cuplu heterosexual din California, format din numiții Omar Ahmed și Nasheen Gilkar. Contractul dădea dreptul părinților genetici să impună mamei surogat avortul în cazul în care produsul de concepție se dovedea defect. Când sarcina ajunsese la cinci luni, testele au dovedit că fetusul suferea de o boală de inimă, gravă dar tratabilă. McKenna era obligată, prin contract, să avorteze. Eroic, ea a ales să fugă în Texas, unde avortul este interzis și mama purtătoare este recunoscută prin lege ca mamă a copilului.
Ce o fi fost în mintea acestei femei când a acceptat să intre într-o asemenea teribilă încurcătură? Dacă ar fi fost o activistă pro-viață [ani-avort], nu ar fi ajuns aici; așa că, cel mai probabil, ea este o femeie care adera la opinia cea mai răspândită azi în SUA – o țară în care susținătorii vieții sunt scoși din ochiul publicului în timpul alegerilor politice, întrucât sunt considerați radicali (în Brazilia, lucrurile stau exact invers: cei scoși pe linie moartă la alegeri sunt susținătorii avortului). În SUA, avortul este considerat ceva de bun simț și un drept al oricărei femei; mare parte din acest discurs este însoțit de ideea că moartea este mai bună decât o viață de suferință.
Cel mai probabil, McKenna nu credea că părinții genetici ai copilului din pântecele ei aveau valori mult diferite de ale ei, câtă vreme ambele părți se bazau pe știință pentru a crea și pune capăt unei vieți în orice manieră găseau convenabil. Poate își imagina că partenerii ei contractuali urmau să fie niște părinți iubitori, care nu ar fi vrut să aducă pe lume un copil suferind.
Pe de altă parte, este foarte probabil că acel cuplu de californieni a ales-o pe McKenna să îi poarte copilul tocmai pentru că Alaska este, pare-se, cel mai permisiv stat în materie de avort (de exemplu, nu există o limită a vârstei sarcinii până la care avortul este permis), ceea ce le permitea să ordone un avort oricând pe durata sarcinii, până la naștere.
McKenna, în vârstă de 28 de ani, era deja mamă, crescându-și singură cei doi copii, și știa ce înseamnă o sarcină. Mama biologică, Nasheen, o femeie bogată trecută de 40 de ani, nu avea copii, deci nu știa ce înseamnă să porți un copil, dar era singura care, potrivit contractului, avea dreptul de a lua decizii. Pentru Nasheen, maternitatea era ceva cam ca plasarea unei comenzi pe Amazon. Urmarea logică a sloganului «trupul meu, decizia mea» («my body, my choice») este posibilitatea de a-ți închiria trupul unor terți care, dominanți economic, dictează condițiile contractuale.
În țări precum Brazilia și multe țări europene, care operează sub alte sisteme juridice, femeia care dă naștere este considerată de lege mama copilului. De aceea, bogații care caută să cumpere copii creați în laborator și purtați de mame surogat se duc în alte țări, mai ales în SUA, în căutarea acestui serviciu. …
McKenna a fugit în Texas unde a născut un copilaș pe care l-a numit Gabriel West. Cuplul californian depusese deja plângeri în California – un stat pro-eugenie – obținând recunoașterea oficială a calității de părinți pe când copilul nu era încă născut. Ce-i motiva, ca părinți plătitori, era că nu voiau ca băiețelul să primească la naștere tratamentul necesar pentru a-i salva viața; voiau ca bebelușul – pe care îl consideră fiul lor – să fie transferat din Texas în California, unde să fie lăsat să moară. Ceea ce, în jurisdicții precum Brazilia (și atâtea altele) ar însemna omor; a priva un copil de tratamentul medical necesar pentu a-i salva viața ar fi interpretat – corect, în opinia mea – ca tentativă de omicid.
Viața copilului a fost salvată, imediat după naștere, mulțumită celor două ordine judecătorești emise de două tribunale din Texas, care i-au permis lui McKenna să autorizeze intervenția medicală. …
Dar, cum Texasul nu este o țară, ci doar un stat în sânul unei federații, cuplul californian are încă drepturi asupra copilului, pe care ei îl numesc Rumi. Astfel că bebelușul a fost luat de la mama lui, McKenna, și predat celor doi. Cuplul nu a fost satisfăcut cu această victorie, ci, între timp, a dat-o în judecată pe McKenna, cerându-i 100.000 de dolari despăgubiri pentru că le-ar fi «răpit» copilul pe care vor să-l omoare.
Nebunie? Ei bine, ultimele știri despre copilașul Gabriel West/Rumi Ahmed sunt că starea lui de sănătate s-a deteriorat. În logica acestei nebunii, dacă există vreuna, părinții genetici vor reuși să omoare acest copil – cu binecuvântarea Statelor Unite – înainte ca scandalul judiciar din jurul modalității prin care el a fost adus pe lume să fie tranșat și să aducă, poate, vreo îmbunătățire vieții acestor bieți copii născuți din contracte comerciale.”
Sursa în text.
