Zero Hedge comentează situația albastră a alimentării cu gaze a Europei – atât în termeni de stocuri, cât și în termeni de preț. Pe 12 noiembrie, contractele futures pentru gaze naturale în Europa crescuseră pentru a treia zi consecutiv, pe măsură ce răcirea vremii accelerează extragerile din stocurile – deja periculos de scăzute – care se situează, pe întregul continent, mult sub normele sezoniere din ultimul deceniu.
Contractele la termen (futures) olandeze cu livrare în luna următoare s-au tranzacționat la un preț cu 3,7% mai mare, ajungând la 89,85 euro pe megawat-oră – de aproape trei ori mai mari decât cei 32 € înregistrați în aceeași lună a anului trecut.
Noile date furnizate de Gas Infrastructure Europe indică o extragere din stocuri peste nivelurile înregistrate în aceeași perioadă a anului trecut. Contrar așteptărilor experților (că fenomenul El Niño din Pacific va duce la o iarnă mai blândă în Europa, făcând subalimentarea stocurilor mai puțin periculoasă), prognozele indică o răcire a vremii în Regatul Unit, Germania, Franța și regiunea alpină. Iar primul val de frig din această iarnă a dus deja la scăderea îngrijorătoare a stocurilor.
Furnizorii de gaze din Europa anticipează că vor depinde într-o măsură mult mai mare de importurile de LNG pentru a acoperi necesarul de încălzire și de energie electrică în lunile de vârf ale iernii, din decembrie până în februarie. Dar riscul de penurie crește pe măsură ce intră în vigoare restricțiile impuse de UE importurilor de LNG din Rusia și noile reglementări UE aplicabile importatorilor de LNG.
În universul paralel de la summit-ul ONU pentru „climate change” care are loc zilele acestea în Antalya (COP31), însă, lumea aplaudă faptul că „emisiile provenite din combustibilii fosili urmează să scadă pentru prima dată de la pandemia de Covid”. O relatare France24 anunță triumfător că anul 2026 înregistrează o scădere de 0,4% a emisiilor, grație războiului din Orientul Mijlociu.
În aceeași bulă utopică, Deutsche Welle deplânge scăderea ratingului Germaniei în ceva care se cheamă „Climate Change Performance Index” (CCPI) – în timp ce, potrivit unui model publicat de asociația Initiative Enegiern Speichern (Ines) și reluat de Berliner Zeitung, Germania este amenințată cu penuria de gaz (o gaură de 1,7 terawați-oră pe zi) începând cu luna ianuarie.
În paralel, Brussels Signal anunță că o scădere bruscă a producției de energie din surse regenerabile, cauzată de condiții meteorologice severe, a dus la o creștere explozivă a prețurilor angro la energie electrică în nord-vestul Europei.
În Germania, prețul energiei tranzacționate pentru perioadele de vârf a depășit 600 de euro pe megawat-oră, în condițiile în care, cu doar două săptămâni înainte, pe 25 octombrie, media zilnică în Germania era de 13,12 euro pe megawat-oră. Deficitul imediat de aprovizionare a forțat operatorii de rețea europeni să caute surse de energie în regim de urgență, ceea ce a dus la creșterea costurilor și în celelalte regiuni. În Franța, prețurile au ajuns la 334,12 euro pe megawat-oră – cel mai ridicat nivel înregistrat de la apogeul crizei energetice din decembrie 2022, conform datelor centralizate de Bloomberg.
Piețele contractelor futures au reacționat: potrivit Bloomberg, contractele pentru luna decembrie, vizând piețele din Germania și Franța, s-au tranzacționat la un preț apropiat de 200 de euro pe megawat-oră pe Bursa Europeană de Energie (EEX) — o valoare mai mult decât dublă față de nivelul înregistrat cu un an în urmă.
Marea Britanie – o țară care se mândrește că și-a crescut ratingul în materie de climate change, fapt salutat la COP31 – înregistrează în paralel, și un alt record. Potrivit Zero Hedge, National Energy System Operator (NESO, operatorul rețelei electrice din Marea Britanie) a plătit, acum câteva zile, aproximativ 1.500 de lire sterline pe megawat-oră (cca.1,4 milioane de lire sterline pe oră) către cel puțin trei centrale pe gaze pentru a acoperi vârful de consum de seară – o valoare de circa 10 ori mai mare decât media. Motivul, potrivit BBC, este tot vânarea de vânt:
Punând tichia de mărgăritar întregii probleme, Politico trage un semnal de alarmă de-ți îngheață sângele ideologic în vine: „De ce COP31 ar putea fi ultima mare inițiativă climatică a UE. Un val populist în alegerile de anul viitor amenință să submineze eforturile diplomatice”. Publicația citează, ilustrativ, declarații făcute recent în Parlamentul European de reprezentanți ai unor partide cotate cu șanse mari în alegerile care urmează în Franța, Spania, Italia și Polonia.
„Această conferință COP(31) va fi un eșec, la fel ca precedentele. Asta pentru că urmăriți o agendă ideologică ce nu poate fi pusă în aplicare – având la bază Acordurile de la Paris – fără a provoca o dezindustrializare masivă și tulburări sociale”, a declarat Marie-Luce Brasier-Clain, membra partidului condus de Marine Le Pen, Rassemblement National.
Mireia Borrás Pabón (Vox, Spania), a declarat: „Summit după summit, vedem lideri care se deplasează cu avionul privat și ne spun că vinovate de marea problemă de mediu sunt, de fapt, tractoarele – asta le spun ei fermierilor… Prioritatea lor, se pare, este eliminarea combustibililor fosili… Ce înseamnă asta? Înseamnă că totul devine mai scump. Cui credeți că servește, de fapt, COP-ul? Pentru că este clar că nu europenilor”.
„Eurodeputați de extremă-dreapta și de dreapta din Polonia, Germania și Austria au exprimat opinii similare”, spune Politico. „În țările lor de origine, aceste partide militează pentru reducerea drastică a măsurilor naționale și europene vizând diminuarea emisiilor, precum și pentru restrângerea ajutorului pentru dezvoltare — inclusiv a celui destinat acțiunilor climatice în străinătate. Astfel de schimbări ar submina influența blocului comunitar în cadrul conferințelor COP, tocmai într-un moment în care acesta încearcă să-și consolideze poziția de lider.”
Presupun că, în final, perspectiva diferă în funcție de ce te încălzește mai tare: poziția de lider a Bruxellesului în utopie, sau lumina și căldura din propria casă.
Sursele în text.





