Politico ne spune ce știam și noi (și Atlantic Council, încă din martie): pe măsură ce rezervele naționale de gaz ale țărilor continentului scad (s-ar afla acum, colectiv, pe la 30%), Europa se vede tot mai crunt concurată de Asia pentru acces la gaz natural. Iar experții avertizează că Europa „se va chinui să câștige această competiție” – altfel spus, are toate șansele să o piardă.
De ce? Nu, nu de-aia. Ci, potrivit analizei din Politico, în primul rând pentru că nu e suficient de centralizată.
Ni se explică: economiile centralizate, precum China, Vietnam, Thailanda sau Coreea de Sud, sunt mai bine echipate să negocieze achiziția de gaze.
UE a încercat să se centralizeze pe subiect: „și-a dat sieși puterea”, zice Politico, de a coordona achizițiile colective de energie după invazia Rusiei în Ucraina, dar „politica nu a mers bine”.
Eufemismul se referă la platforma AggregateEU, creată de UE cu ocazia începerii războiului din Ucraina, pentru a permite companiilor să negocieze colectiv. Cu excepția câtorva importatori mici, cu resurse puține, nimeni nu s-a înghesuit. „S-au demarat niște negocieri, dar nu au rezultat în tranzacții finalizate”, a comentat purtătorul de cuvânt al gigantului energetic german SEFE. „Această experiență ne întărește concluzia că piața de gaz a continuat să funcționeze eficient… fără să aibă nevoie de intervenții”. Astfel că platforma a fost desființată.
Așa, insuficient de centralizată cum se consideră, UE are acum de confruntat și efectele războiului din Iran. Potrivit declarațiilor unui oficial UE, care a simțit nevoia să rămână anonim, Comisia Europeană ar vrea să relanseze platforma agregată, poate cu ocazia acestui nou război merge, dar, comentează același oficial, adevărul e că UE nu prea are cum să oblige companiile s-o și folosească.
Continuând: chiar dacă acordul de pace dintre SUA și Iran se menține, ceea ce nu este deloc sigur, Europa riscă creșteri și mai mari ale prețurilor la gaz și electricitate în lunile următoare.
Potrivit regulilor UE, spune Politico, țările membre trebuie să-și refacă rezervele la minim 80% din capacitate până în luna decembrie, lucru care, de obicei, se face vara, când consumul este scăzut și prețul mai mic. Numai că anul acesta, din cauza războiului din Golf, prețurile și cererea sunt mari și peste vară.
Curând, asiaticii vor da drumul la aparatele de aer condiționat, crescând cererea de energie pe aceeași piață globală grav afectată. Competiție în care Europa va încerca să ofere un preț mai bun decât țările asiatice – deci va scoate mai mulți bani din buzunar.
Asta pe lângă faptul că, în condițiile reducerii producției în Golf, se estimează o creștere cu circa 13% a importurilor europene de LNG scump față de anul trecut. Dar și pe acel LNG va fi bătaie. Un analist în domeniu, citat de Politico, spune: „S-ar putea să vedem achiziții disperate de LNG, care să strângă și mai mult piața globală – caz în care Europa ar putea capitula, renunțând să-și mai completeze rezervele și amânând procesul până la iarnă”.
Comisia Europeană și „omoloagele ei asiatice” (niște guverne de țări, e de presupus) au făcut schimb de date privind politicile lor energetice, dar „nu se pot tocmi cu privire la fiecare încărcătură în parte, care unde se duce”. Iar „funcționarii UE nu pot negocia direct cu competitorii”. Un alt oficial UE conchide: „Noi putem coordona, putem încuraja, dar nu putem opera cum o face China”. Hélas.
Toate astea puse cap la cap – plus altele, nemenționabile – înseamnă că Europa are șanse mici în bătălia cu Asia pentru acces la resurse de gaz.
Comisia Europeană, suntem asigurați de Politico, monitorizează toate aceste riscuri.
Apropo de nemenționabile: în paralel, potrivit Bloomberg, Comisia Europeană, sub conducerea doamnei Ursula von der Leyen, insistă ca nicio parte din gazul livrat statelor membre UE prin Turcia – potrivit contractelor viitoare – să nu fie de origine rusă. Bruxellesul urmărește să desființeze „expunerea UE la gazul rusesc”, potrivit reglementărilor adoptate în această direcție.
După o recentă vizită la Ankara, ministrul german al economiei, Katherina Reiche, a declarat că „Turcia înțelege că UE dă foarte mare importanță stopării alimentării cu materii prime din Rusia și acceptă această realitate”. Mai dificilă este realitatea – relatată tot de doamna Reiche – că, potrivit oficialilor turci, înlocuirea cantităților din Rusia cu altele, din alte părți, e un proces dificil, atât economic vorbind, cât și pentru că, practic, nu e ca și cum ar ploua cu surse alternative.
Sursele în text.
