Politico ne ține la curent cu evoluția dezbaterilor privind bugetul de 2 trilioane de euro pe care și-l dorește Comisia Europeană pentru exercițiul 2028-2034. Negociatorii se străduiesc să ajungă la o înțelegere până la sfârșitul acestui an, pentru a evita ca discuțiile să fie „date peste cap” de alegerile de la anul din Franța, Polonia și alte țări europene. Sau, în descrierea unui engociator din partea cologiștilor, citat într-un alt articol Politico, „Trebuie să ne mișcăm repede. Cu alegerile care urmează în Franța, bugetul ar UE ar putea deveni foarte vulnerabil dacă nu stabilim clar limitele de siguranță acum”.
Potrivit celor mai recente relatări, taberele pare deja bine conturate: un grup de 17 țări, supranumite „Prietenele coeziunii” (între care Franța, Spania, Italia și Polonia) ar vrea un buget mai mare, deși nu cad neapărat de acord nici cu privire la sursele de finanțare, nici cu privire la structura acestui buget.
Pe partea celaltă, „o coaliție de țări bogate” supranumite „Frugale”, a căror contribuție la bugetul UE este mai mare decât sumele primite, se opune cu fermitate acestei creșteri. „Frugalele” Germania, Olanda, Austria, Danemarca, Suedia și Finlanda cer „o reducere dramatică” – cu câteva sute de miliarde de euro – a propunerii de buget, precizând, într-o scrisoare comună: „Cele șase țări ale noastre finanțează singure aproape 40% din contribuția statelor membre. Țările care contribuie mai mult decât primesc sunt o minoritate, dar ele duc trei sferturi din totalul poverii financiare”. Iar o creștere nominală cu 60% a bugetului UE față de cel actual, așa cum propune Comisia, „este pur și simplu nerealistă”.
„Bugetul UE este, până la urmă, plătit din banii cetățenilor europeni. Iar asta rămâne adevărat indiferent de ce mecanisme de finanțare și resurse proprii am inventa”.
Germania pare cel mai puțin dispusă la compromisuri. Un document diplomatic german văzut de Politico avertiza miniștrii și alți oficiali că „nu se întrevede nicio potențială arie de compromis” între cele două tabere la negocierile din octombrie.
Deutsche Welle descrie situația în termeni și mai dramatici: „Merz se revoltă împotriva bugetului UE” și, împreună cu liderii celorlalte cinci țări „frugale”, cu care Merz desfășoară actualmente discuții în Mecklenburg – Pomerania Inferioară, amenință că nu va aproba bugetul dacă nu este redus cu sute de miliarde de euro.
O altă relatare îl citează pe deputatul german Gunther Krichbaum spunând că președintele Consiliului European, Antonio Costa, care susține și promovează propunerea Comisiei, „a pierdut legătura cu realitatea”.
Franța, pe de altă parte, susține propunerea de buget a Comisiei, deși propria situație financiară nu îi permite să-și sporească prea mult contribuțiile. Potrivit celei mai recente informări din Politico, datoria suverană a Franței (de aproape 3,6 trilioane de euro) a atins, la sfârșitul lui iunie, pragul dramatic de 119% din PIB – cel mai înalt nivel din 1946 încoace.
În iunie, președintele Macron cerea Bruxellesului să strângă bani pentru buget de la giganții tehnologici americani și marii poluatori externi. Iar, potrivit unei relatări The News, cea mai recentă propunere a lui Macron este ca UE să-și alimenteze bugetul din banii colectați din amenzile aplicate Google, pentru a reduce contribuția statelor membre.
Pe fundal, așa cum reamintea Tomorrow’s Affairs într-o analiză recentă, Marine Le Pen, șefa partidului Rassemblement National, pe care ultimele sondaje o arată câștigătoare a alegerilor prezidențiale din 2027, intenționează să micșoreze contribuția netă a Franței la bugetul UE cu până la 50%, stabilind un plafon maxim de 6 miliarde de euro anual pentru noul buget UE 2028-2034. Le Pen vrea să redirecționeze banii pentru nevoile și prioritățile Franței și contestă nu doar dimensiunile bugetului UE, ci și alocările pe sectoare.
Motiv pentru care, așa cum declara un negociator din partea ecologiștilor, citat de Politico,în spiritul democrației, „Trebuie să ne mișcăm repede. Cu alegerile care urmează în Franța, bugetul ar UE ar putea deveni foarte vulnerabil dacă nu stabilim clar limitele de siguranță acum”.
Potrivit Tomorrow’s Affairs, în Spania, guvernul Pedro Sánchez, deși susține majorarea bugetului UE, are de înfruntat, în 2027, un electorat care nu are niciun apetit pentru creșterea cheltuielilor de apărare, care reprezintă un capitol major în buget.
În Polonia, Donald Tusk riscă să piardă alegerile parlamentare de la anul în fața unei aripi politice de dreapta eurosceptice, dar nici nu poate contrabalansa, susținând un buget UE mai echilibrat, întrucât sectorul agricol și regiunile poloneze primesc fonduri importante de la Bruxelles.
În Italia, o țară care, ca și Spania, primește sume substanțiale din fondurile UE pentru agricultură și coeziune, Giorgia Meloni, care a pierdut recent în încercarea de a scoate țara de sub regulile de disciplină fiscală impuse de UE, încercă să amâne decizia privind bugetul UE până după alegeri, pe care le-ar putea organiza devreme, în aprilie 2027. Meloni se confruntă cu un partid de dreapta nou, Futuro Nazionale, care se opune oricărei creșteri a bugetului UE, cere reducerea finanțării UE pentru Green Deal și alte programe neesențiale și alocarea banilor pentru domenii importante precum agricultura.
În fine, la toate aceste dificultăți se adaugă și poziția membrilor Parlamentului European, unde, potrivit unei relatări Politico, negocierile trenează atât de mult încât, în opinia unuia dintre negociatorii ecologiști, „dacă o ținem în ritmul ăsta, nu vom avea poziția Parlamentului nici la anul”.
Estimare confirmată și de Rapporteur: chiar dacă liderii europeni ar ajunge la o înțelegere privind dimensiunile și structura bugetului, „acordul Parlamentului nu este câtuși de puțin garantat”.
Fostul ministru de finanțe al Belgiei, Johan Van Overtveldt, care joacă un rol cheie în negocieri, avertizează că liderii „subestimează în acest moment problemele care ar putea apărea când se va ajunge la aprobarea Parlamentului”, întrucât acesta este „mult mai fragmentat” și „volatil”, cu „mai mulți populiști, naționaliști și eurosceptici” care erodează „majoritățile centriste tradiționale”.
Aprobarea bugetului necesită o majoritate absolută de 361 de voturi, în condițiile în care toate partidele aflate la putere azi în statele membre UE nu dețin, împreună, decât 270 de locuri în Parlamentul European.
În aprilie 2026, într-un vot încordat pe marginea unei propuneri elaborate de principali negociatori ai bugetului din partea Parlamentului European, a socialist-democraților și a Partidului Popular European (reprezentat de Siegfried Mureșan, actuala nominalizare a lui Nicușor Dan pentru funcția de prim-ministru), europarlamentarii au propus un buget chiar mai mare decât cel visat de Comisie (2 trilioane față de 1,8), ceea ce contrastează sever cu poziția actuală a capitalelor.
În iunie, o propunere de compromis făcută de Cipru prevedea o reducere de 33 de miliarde de euro față de propunerea Comisiei – semnificativ mai puțin decât reducerea de sute de miliarde pe care o vor Germania și alte țări cu contribuții majore.
Dificultățile nu se opresc la dimensiunea bugetului, ci privesc și structura și alocarea fondurilor. După mai bine de un an de discuții, europarlamentarii nu au reușit să ajungă la un acord pe sectoare importante ale bugetului, cum ar fi agricultura, iar tensiunile duc la crearea de alianțe neașteptate, sporind „haosul”, ca să cităm un diplomat intervievat de Rapporteur.
Același diplomat conchidea: „Următorul pas [în adoptarea bugetului] este o criză cu Parlamentul”.
Sursele în text.
